În prealabil postat de Mihnea Dragomir

La cina din Betania parcă e vorba de nard, acela care era în vas de alabastru şi despre care Iuda casierul spune că mai bine ar fi să fie vândut săracilor. Aveţi date potrivit cărora "nard" şi "mir" e totuna ? Eu nu ştiu exact ce ar putea fi acest nard, de fapt nici despre mir nu sunt convins că este ceea ce folosim azi sub această denumire.

Un lucru e clar: nu L-au mai uns cu mir fiindcă nu au mai avut timp. Socotind că Domnul săvârşitu-S-a vineri în jurul orei 15, până ce L-au dat jos de pe Cruce, până ce au coborât cu El de pe deal şi au ajuns la mormânt, se poate să se fi ajuns în jurul orei 18, când şi azi începe ziua liturgică. Deci, vineri după ora 18 fiind Şabat, nu L-au mai uns, dar au venit femeile Duminică în zori cu mirul (motiv pentru care le numim "mironosiţe"). Şi au rămas cu mirul, că mormântul era gol.

Dar noi, să revenim ontopic: la Iosif şi Nicodim. Aceştia sunt socotiţi de către Biserică printre drepţii lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne mire aceasta: din moment ce chiar soldatul Longinus, care cu suliţa L-a rănit de Domnul, este printre sfinţi şi superba lui statuie străjuieşte intrarea în catedrala Sf Petru, cu atât mai mult Iosif şi Nicodim au toate motivele să fie socotiţi astfel.
De altfel, despre Iosif, apocrifele consemnează amintirea unei mari minuni: omul fusese încuiat de colegii din Sanhedrin şi uşa fusese sigilată cu el înăuntru, ca să nu spună ceea ce nu trebuia să se audă. Dar a venit Isus înviat şi l-a luat prin pereţi şi l-a dus acasă la el în Arimateea.
Episodul este relatat în Evanghelia aposcrifă a lui Nicodim, din care mai aflăm (cu titlu de inventar) şi alte lucruri interesante, de exemplu acela că dreptul Simeon a fost unul din cei înviaţi cu ocazia Învierii Domnului şi despre care Evangheliile canonice ne spun că umblau prin Ierusalim. Văzându-l pe Simeon înviat, mulţi au crezut, inclusiv unul sau doi din Sanhedrin, care fuseseră fiii lui spirituali.