Cu permisiunea dumeavoastra as dori sa abordam un alt subiect sensibil, anume raiul si iadul, care sunt vesnice. Evident vom folosi argumente scripturistice.
"încă și trupul meu va sălășlui întru nădejde. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. " Psalmul 15,9-10.
Este evident vorba de profetia mesianica despre moartea lui Iisus Hristos Domnul Dumnezeul nostru.
Astfel, cand a murit pe cruce Hristos, sufletul Sau indumnezeit s-a pogorat in iad exact atunci in acel moment, iar trupul acestuia a ramas pe cruce si apoi a fost pus in mormant unde "s-a salasluit in nadejdea ca nu va vedea stricaciunea" adica descompunera fireasca a oricarui trup omenesc in pamantul din care a fost luat, intrucat trupul este indumnezeit. Mai este vorba bineinteles de nadejdea invierii din morti, evident cu trup si suflet.
Ca sufletul omului are constiinta de sine, ratiune (independenta de trup), adica cand merge in rai sau in iad, o arata foarte clar urmatoarele pasaje din sfanta scriptura:
"Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe. Că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. " II corinteni 12,2-4
"Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. Și în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui." Luca 16,22-23.
"Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai" Luca 23,43
" Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, Cu care S-a coborât și a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare" I Petru 3,18-19.
|