Mai daca-l iubesti pe al de te iubeste, ce rasplata mai speri sa ai ? A ? Ca ala te iubeste oricum. Acu' mai, daca-l iubesti pe vrasmas, treaba-i cu folos, ca de, ii cam greu, depui ceva ravna, cel putin la'nceput...se lasa cu transpiratie garla, si scrasnet de dinti...ca de, mintea zice : nonsens, ilogic, m-am blocat...zice ea...am sa sad pluta, in secunda doi, daca mai insisti...se burica dansa, mintea carevasazica.
Da, mai apoi, trece vreme, si, dansa, mintea adica, incepe sa cedeze lasand locu' lu' inima, draga de ea...plina de sensibilitati...si uite asa, nici nu-ti dai sama, cum ai ajuns sa-l iubesti si pe dusman.
Mai, si ar mai fi si aspectu' practic, a lu' pragmatismu', adicatelea, zic si io, daca-l "bombardez" pe dusmanu' lu' io, numa' cu ganduri "pozitive", de genu' :
Dai Doamne ce-si doreste el, si chiar mai mult, ca sa-i fie'n multumire, ca asa,
multumit cum ii, imi da pace si mie...dusmanu' preocupat fiind cu multumirea lu' el, uita bre de amaratu' de mine, si nu mai suduie cu sarg, la adresa lu' io...
__________________
Intunericul este doar absenta Luminii...
|