Cum spunea karlaa , spovedania este un medicament foarte bun pentru frica, si pentru orice problema. Incearca sa te spovedesti mai des, nu numai in posturi, ci ori de cate ori simti nevoia. Vorbeste deschis cu duhovnicul. Participa la Sf. Maslu de cate ori poti. Si nu uita sa fi prezenta la Sf. Liturghie, e deosebit de important. Toata copilaria mea am fost foarte fricoasa. Eram ingrozita sa stau singura in casa, ma inchideam intr-o camera cu radioul deschis si nu prea ieseam de acolo. Printre rugaciunile mele de copil era si: "sa nu-mi fie frica". Cred ca stiu ce zici cand spui ca simti si ametita, pentru ca frica poate fi aproape paralizanta, aproape nu esti tu insati. Ai mei ma duceau uneori la Sf. Liturghie, iar la sfarsitul slujbei un preot citea rugaciuni pentru sanatate. Cand ajungeam acasa dupa slujba ma simteam curajoasa, chiar ma verificam inchizandu-ma in baie cu lumina stinsa si minunandu-ma ca nu mai simteam frica (tu sa nu faci verificari de genul asta, astea erau...lucruri de copil).
Dumnezeu m-a ajutat si incet-incet a mai disparut frica. Nu pot sa spun ca sunt complet vindecata (pentru ca mai am de luptat cu multe, in special cu mandria). Dar medicamentele duhovnicesti (participarea regulata la Sf. Liturghie, spovedania deasa, rugaciunile duhovnicului, Sf. Maslu,...) m-au ajutat si ma ajuta enorm, din mila lui Dumnezeu.
Citeste si carti duhovnicesti, cauta mai ales despre invingerea fricii.
Roaga-te mult, citeste Paraclisul Maicii Domnului cu multa nadejde.
Dumnezeu sa-ti ajute!
|