Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
1. O arată atâta de "clar", încât sf. ap. Pavel repetă de două ori în textul citat "nu știu".
2. Apostolul Pavel nu se referă la experiența lui imediat morții, ci la un eveniment petrecut în urmă cu 14 ani, așa cum spune pasajul.
"Argumentul" acestui pasaj ați putea să-l omiteți (la fel ca și cel al parabolei), că vă bagă doar în încurcături doctrinare. Dacă admiteți că "sufletul omului are conștiință de sine, rațiune (independentă de trup)" în condițiile în care persoana respectivă nu este moartă, ajungeți foarte ușor la teoria reîncarnării, la avatarurile sufletului, la dedublări ale personalității, paradoxuri temporale și alte S.F.-uri...
|
Este evident ca Sfantul Pavel nu se refera la moartea lui (Departe acest gand!), ci doar la posibilitatea de a fi in rai doar cu sufletul (fara trup) aratand prin aceasta ca sufletul este rational si constient! Din nefericire nu am avut timp sa comentez pasajele din scriptura separat, insa de acum inainte nu voi mai face acestu lucru.
Repet, am citat acel pasaj din Sfanta Scriputra in context pentru a arata ca Sfantul Pavel accepta posibilitatea ca el sa fii fost rapit in rai fara trup... doar cu sufletul (rational si constient). Este foarte clar.
Va rog sa priviti toate pasajele ca un tot unitar si nu separat. Nu putem lua din Sfanta Scriptura doar ce ne place noua, ci trebuie sa acceptam totul, deci nu putem omite nici parabola cu saracul Lazar si bogatul nemilostiv si nici mesajul lui Hristos pe cruce adrsat talharului care se pocaieste... intrucat din ele reiese fara echivoc ca sufletul omului traieste in Hristos dupa moarte:
"Si sufletul meu in EL viaza" Psalmul 21,35