Exista chiar o teologie a suferintei, a necazurilor. Pentru anumite persoane suferinta este o pedeapsa de la Dumnezeu, pentru altele este o consecinta a pacatului. Din vietile sfintilor observam ca suferinta era prilej de a depasii pacatul. Imi vine in minte exemplul din pateric- cand un frate ii spune parintelui sau duhovnicesc ca a rugat pe Dumnezeu sa inlature suferinta si necazurile iar acestea s-au indepartat de la el. Parintele duhovnic i-a spus ca trebuie sa roage pe Dumnezeu sa-i dea necaz si suferinta ca din acestea ne vine mantuirea. Ma gandesc ca Talharul care s-a mantuit a suportat suferinta fara cartire facand din ea un prilej de a intra in rai.
|