nu a incaput totul intr-un mesaj....
Banda lui si-a continuat activitatea la fel cum si-o continuase si în timpul detentiei lui, dar mai putin agresivă, mai putin zgomotoasă. O parte din membrii ei au plecat după integrarea României în Uniunea Europeană în diverse tări la furat. Cei rămasi s-au băgat în politică si i-am văzut în campaniile electorale alături de Traian Băsescu – idolul absolut al lui Mădălin si al întregii bande. Între timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin se stergea tot mai mult din memoria mea, lăsând locul altor evenimente si personaje mai actuale.
În săptămâna patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreună cu câtiva prieteni. La izvorul tămăduirii am întâlnit un pustnic român care vorbea câtorva pelerini cu înflăcărare despre Fecioara Maria. M-am apropiat să-l ascult si eu. Călugărul care mă însotea mi-a soptit că cel care vorbeste este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să vadă în oameni trecutul, bolile sau dorintele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut. Când a aterizat pe helioportul de la mânăstirea Marea Lavră, cei mai multi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă si să dea mâna cu presedintele României, mai ales că venise cu o donatie importantă pentru cele mai multe schituri si chilii românesti. Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul si are întotdeauna doi draci în spatele lui. Toti călugării au făcut atunci câtiva pasi înapoi, iar staretul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut asa ceva în jurul lui.
L-am privit cu atentie – era un om foarte slab, cu părul lung prins într-o coadă, cu o barbă pe care si-o mângâia cu niste degete foarte lungi si subtiri. Se diferentia de ceilalti călugări si preoti întâniti pe Muntele Sfânt prin corpul extrem de slab si ochii foarte pătrunzători. S-a întors spre grupul nostru să ne cuprindă si pe noi cu privirea. Se uita pe rând la fiecare dintre noi si ne spunea câteva vorbe care ne amuteau prin exactitatea lor: unuia i-a spus că degeaba a încearcat să aibă copii în ultimii 10 ani, căci dorinta i se va împlini abia peste alti 3 ani (”ce e scris să apară peste 13 ani, atunci va apare si orice-ai face nu vei reusi să scurtezi termenul”). Altuia i-a spus că va continua să-si însele nevasta cu secretara lui încă un an, după care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de masină pe care l-a avut în urmă cu un an si jumătate.
Când a ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mâna acelui sfânt, asa cum făcuseră si cei dinaintea mea, dar el nu m-a lăsat. M-a privit în ochi si m-a întrebat:
- Dom` profesor, nu mă recunosti?
Abia după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalti pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie este aceiasi persoană cu Mădălin. Ceafa groasă si tunsă scurt era acum înlocuită cu o ceafă subtire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase pline de inele si ghiuluri erau acum subtiri si golase, lanturile de aur de la gât erau înlocuite de un snur de care avea agătată o icoană despre care călugărul însotitor mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct lângă chilia lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeste de câtiva ani.
- Mădălin? – l-am întrebat nesigur.
- Varsanufie acum, mi-a răspuns.
M-a rugat să astept să dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am urmărit cu o curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred în transformarea unui cocalar în sfânt. După ce prietenii mei si ceilalti pelerini din grup s-au depărtat, am pornit să ne plimbăm amândoi pe munte, bucuros de revederea neasteptată.
- Stiam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele să-ti multumesc că mi-ai deschis ochii.
- Despre ce vorbesti? – l-am întrebat. Despre experienta noastră prin puscării?
- Nu dom` profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine după eliberare. Tii minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin mânăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut în fata ochilor si mi-a spus să renunt la stilul meu de viată si să merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viată. Preotul mi-a spus că mă astepta, că si lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi îndrepte pasii spre mânăstire. Am fost întâi la Neamt, iar după ce am primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia pustnicului Visarion, care murise recent – o pesteră săpată în stâncă lângă mare. Într-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o lumină puternică iesea din ea până la cer. Am fugit la tărm si am văzut că lumina însotea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înnotat până la ea fără să mă tem de marea agitată si am adus-o în chilia mea. A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agătată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine si ea m-ajută să văd în oameni bolile si nefericirile lor, minciunile si greselile vietii lor.
Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfintilor Părinti cu o sigurantă pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docti profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia si bunătatea luase locul argoului de cartier, arogantei si violentei din trecut. O schimbare atât de profundă nu am întâlnit până acum la nici un alt om.
La despărtire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin si mi-a spus să dau câte una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Nelutu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile Smenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi si lui Adită Frumuselu.
Ajuns în Bucuresti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui bandă, lăsându-le câte o sticlă de vin cu rugămintea să o bea în prima zi de Pasti. M-au primit cu bucurie si mi-au cerut mai multe informatii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre întâlnirea cu el si despre schimbarea constatată, după care ne-am despărtit.
Ieri însă sora lui Sile Smenaru m-a sunat să-mi spună că toti 7 au plecat spre Athos. Dacă si ei se vor călugări mă gândesc foarte serios să aduc câteva tone de vin de pe Muntele Sfânt si să dau câte o sticlă fiecărui cocalar din România. As face tara mai frumoasă, infractionalitatea s-ar reduce, iar manelele ar dispărea. I-am expus acest plan unui important lider politic, apropiat al Presedintelui Traian Băsescu.
- Esti nebun? – m-a întrebat el. Tu vrei să rămânem fără electorat? Scoate-ti ideea asta din cap.
http://sfvasile.blogspot.com/2010/04...-de-bruno.html