O "plasă" de genul acesta am luat cu mai bine de 20 de ani în urmă. În febra "Loviluției din Decmebrie", cineva s-a gândit să alcătuiască un fond pentru revoluționarii răniți sau pentru familiile celor morți (aceia 60 000 din declarațiile de la Tembeliziunea Națională Liberă). Transportat pe de o parte de entuziasm, pe de altă parte din remușcări că nu am acționat direct ca să îl alung pe Odiosul Dictator și Sinistra Sa Soție, m-am dus la CEC și am subscris în ceea ce devenise "Fondul Libertatea" o sumă destul de mare pentru mine (eram în tineretul studios al patriei pe atunci). Nu am mai auzit niciodată nimic despre acei bani. Cred că "s-au făcut pungi", precum în bancul pe care am să vi-l spun cu altă ocazie.
Atunci am fost luat de prost.
De atunci am mai fost luat de prost de câteva ori, până ce m-am învățat minte și mi-am făcut o societate de binefaceri, împreună cu câțiva membri ai familiei. Ce bani avem pentru ajutorarea oamenilor, îi dăm în acea societate. În felul acesta, am un control oarecare al banilor.
Acuma, procedura de deschidere a unei asemenea societăți este foarte greoaie și, dacă aș fi știut de la început cât e de complicată, cât timp și cheltuială presupune, nu cred că aș fi deschis-o. Deci soluția nu este să ne deschidem fiecare societăți de binefacere, ci mai curând să cercetăm dacă printre cunoscuții noștri în care avem încredere și pe care, la o adică, i-am putea întreba ce soartă au avut banii dați, nu este cineva care are deja astfel de societăți.
Dacă nu avem asemenea cunoștințe directe, o soluție este ca banii să fie dați Bisericii. Nu că nu se poate fura și din banii Bisericii, dar măcar nu se fură în totalitate, precum am pățit eu cu Fondul Libertatea.
|