[colaps]

Moartea în sine nu este un fenomen tainic sau misterios. Poate fi ușor înțeleasă. Este trecerea de la viața aceasta materială și limitată la viața veșnică.

Creștinilor nu ar trebui să le fie frică de moarte, pentru simplul fapt că aceasta reprezintă eliberarea de toate chinurile și suferințele lumești. Nouă ar trebui să ne fie frică mai degrabă de Judecată, pentru că aici ne este decisă veșnicia. Noi știm că, după ce vom muri, ne vom întâlni cu Dumnezeu; asta ne dorim noi cel mai mult: Mântuirea.

Majoritatea oamenilor au această frică nefirească față de moarte din pricina depărtării lor de Adevărul Biblic.
De multe ori îi auzi întrebându-se „Ce se întâmplă când mor?”, „Chiar mă sting și atât?”, „Există viață veșnică?”, „Dacă mor mâine, unde mă duc?”.

Ei preferă să nu se gândească la moarte, îi înspăimântă orice cugetare referitoare la aceasta și continuă să trăiască într-o iluzie a fericirii lumești. Ei se veselesc cu toate deșertăciunile veacului acesta, se bucură din plin de tot ceea ce le oferă viața, fără a se gândi la posibilele repercusiuni asupra sufletelor lor. Însă noi știm bine că nimic nu este etern pe pământ. Nimic și nimeni nu rămâne. Cu toții vom muri la un moment dat și toate vor dispărea.

De aceea noi trebuie să avem în vedere întâlnirea noastră cu Dumnezeu și să ne pocăim cum trebuie. Să ne amintim de toate păcatele noastre și să ne gândim „Cum voi răspunde eu în fața Domnului pentru păcatul cutare săvârșit atunci?”, „Este plăcut lui Dumnezeu ceea ce fac? Încalc vreo poruncă a Lui?”.

Pentru cel ce are inima sinceră și smerită, Dumnezeu nu va rândui niciodată să moară înainte ca acesta să se pocăiască pentru păcatele sale.