Moartea poarta in sine ceva irational si infricosator fiind o consecinta a pacatului. Omul o respinge si fuge de ea in chip instinctual pentru ca este nefireasca.
Putem vedea moartea asemenea unui "divort" intre suflet si trup, deoarece "ceea ce Dumnezeu a unit", omul a despartit prin pacat.
Hristos insa inviind din morti "cu moartea pe moarte calcand", ne pune inainte o alta fata a mortii, mult mai blanda. Aceasta despartire este numai pentru un timp urmand ca dupa Invierea obsteasca, sufletul si trupul sa ramana unite in vesnicie.
De aceea, in Hristos moartea a devenit o realitate de care nu mai fugim, ci pe care, paradoxal chiar o dorim. Apostolul Pavel spune despre moarte ca-i este castig. Noua nu ne este castig, atat timp cat iubim pacatul si lumea mai mult decat pe Dumnezeu.
|