confesiune
Gabriela, draga, nu fi suparata pe Dumnezeu! Numai pe Dumnezeu NU ! Cu adevarat necunoscute noua caile LUI sfinte. Sa ne abandonam LUI cu totul, fara sa cartim, ci doar sa ne ducem crucea convinsi fiind ca dreptatea LUI nu e la priceperea noastra, ci este mare taina pentru noi. Va veni si timpul sa intelegem.
Daca te mangaie cu ceva, iti pot spune ca l-am pierdut pe tatal meu cand eram foarte mica, un copil ce vedea moartea intaia oara cu tristete si nepicepere. Pana atunci era prilej de a ma intalni cu verisorii si de a ne juca in leaganele din curtea bunicilor. Si era tanar taticul meu atunci, atat de tanar si atat de bland, atat de bun si curat in inima lui!
Au trecut 30 de ani si inca nu am inteles de ce a trebuit atunci sa plece, cand ar mai fi avut timp si astazi sa stea. Ma rog mereu pentru sufletul lui si-l simt aproape. Anii au invechit ranile, dar nu le-au vindecat.
Domnul sa te intareasca!
|