Citat:
În prealabil postat de PuiMicGeorgiana
Imi place foarte mult subiectul deschis de tine.......:)Iubeste-i pe oameni, dar nu mai astepta niciun fel de afectiune din partea lor! Nu te mai astepta sa te intrebe daca suferi sau daca esti bucuros, nu te mai astepta sa te mangaie atunci cand esti zdrobit, nu le mai cere ceea ce ei nu au – nu le mai cere dragoste…
|
Buna ziua. Am citit articolul postat.Si unica parere,desi cred ca este un subiect pe marginea caruia putem avea discutii lungi si interesante.
Cred in Dumnezeu,il iubesc pe Dumnezeu,am incredere in El. Si mai stiu ca oricat de multe greseli as fi facut,El,in toata bunatatea si splendoarea lui ,ma iarta.Asa cum nici un om nu ar reusi sa o faca vreodata.
Si da.Primul meu gand,cand trec prin momente grele,este la Dumnezeu.Cu El vorbesc,la El ma rog.Lui ii cer,Lui ii fac promisiuni. Dar, refuz sa cred ca Dumnezeu nu crede in prietenie adevarata.in oamenii care ne sunt apropiati si fac neconditionat gesturi sau lucruri pentru noi.Poate gresesc.Poate am receptionat eu eronat mesajul acestei scrieri. Stiu foarte bine cat de nemilosi,cruzi,fara nici o directie pot sa fie oamenii.dar,mai stiu foarte bine ca una din bucuriile cu care Dumnezeu m a binecuvantat sunt prietenii.Putini dar alesi.Si,pentru asta ii multumesc in fiecare zi.
Da!! In mod cert Dumnezeu este cel mai bun prieten al meu. Dar, tot el mi a dat bucuria unor prietenii adevarate si sincere.Oameni cu care am sa imi impartasesc durerile si bucuriile.Dupa ce le impartasesc cu Dumnezeul meu.
Dumnezeu sa va binecuvanteze.
Cristina.