Citat:
În prealabil postat de annajanette
, ma incearca o gelozie pe cei care sunt sanatosi si cu putin efort financiar se pot duce unde vor.
De ce oi simti asa ceva? si cum pot face sa nu mai simt ciuda asta, care imi provoaca multa durere sufleteasca.
.
|
anajanette draga
ce zice carmina mai sus e diamant curat: asa cum si tu ai nevoie sa fii ajutata, asa si altii (nevoiasi, bolnavi, batrani sau copii) se pot folosi de orice cuvant de-al tau.
daruind altora din bogatia sufletului tau, vei dobandi pentru tine ceea ce-ti lipseste.
un raspuns la intrebarea pe care ai pus-o mai sus l-a dat Sf.Evagrie Ponticul acum vreo 1600 de ani.
"Uneori tristetea apare din cauza neimplinirii dorintelor, alteori ea urmeaza
maniei si invidiei.
Tristetea pricinuita de neimplinirea dorintelor apare astfel: unele ganduri aduc aminte sufletului de viata dusa odinioara.
si daca vad ca el nu se impotriveste defel, ba dimpotriva, le urmeaza, risipindu-se în plăcerile mintii, atunci, insfacandu-l, il cufunda in tristete: <<nu mai am nici trecut, nici viitor din pricina vieții de acum>>.
si, bietul suflet, pe cat se umfla de gandurile cele dintai, pe atat se coboara si
se umileste de cele din urmă.,,
in cazul neimplinirii dorintelor, acestea sunt legate de anumite sperante pe care le avem, multe dorinte lumesti fiind legate de patimi.
Dumnezeu are cu fiecare cate un plan, indiferent de situatie.
Planul Lui pt.tine e diferit de planul unuia care se plimba prin locuri exotice. Dar asta nu inseamna sa crezi ca al tau ar valora mai putin.
Niciodata nu stii ce te asteapta la capatul drumului tau asumat si parcurs, fara sa te uiti cu invidie peste gard la viata altuia.
De multe ori, ceea ce pare numai lapte si miere in viata altora e departe de a fi asa ceva.
Si de multe ori ceea ce tie ti se pare o mare nenorocire in viata ta, e capatul unui fir care te duce la un mare dar.
un dar pe care nu l-ai fi cautat din proprie initiativa pentru ca tre sa parcurgi un drum greu. Dumnezeu, pe cei pe care-i iubeste, pe aceia ii si incearca.
cam asta-i rostul suferintei. sa ne rafinam simtirea, sa ne dorim cele ale lui Dumnezeu mai mult decat cele trecatoare si pieritoare pe care oricum le pierdem.
sa ne dorim mai mult cele ce ochiul n-a vazut, nici in Hawaii, sau Santorini sau Caraibe.
si daca n-ai ajuns inca in insule exotice, nu inseamna, gata, ca nici n-o sa ajungi.
Doar ca Dumnezeu ar vrea sa fie El prioritatea ta si toate celelalte ti se vor adauga.
Tot Sf. Evagrie spune: "cel ce Il doreste pe Dumnezeu mai mult decat toate placerile lumesti e o cetate de nepatruns pentru demonul tristetii.
Caci tristetea este lipsa unei placeri lumesti, fie prezente, fie viitoare.
si nu se poate respinge un astfel de vrajmas dacă noi avem vreo înclinare patimasa pentru vreun lucru pamantesc si nu-L dorim pe Dumnezeu mai mult.
Caci vrajmasul aseaza navodul și produce tristete exact în locul spre care vede că suntem atrași mai mult."
cu alte cuvinte, noi singuri ne alimentam starea de invidie si tristete atata timp cat ne hranim mintea cu iluzii si desertaciuni dorind sa imitam stilul de viata al altora in loc sa ne armonizam voia cu cea a lui Dumnezeu.
cu cat cineva se desfata mai mult inchipuindu-si fantezii, cu atat e mai mahnit cand iese din reverie.
Ca remediu duhovnicesc, tot de la Sf.Evagrie aflăm: "cel ce a învins pofta, a invins patimile, iar cel ce a invins patimile nu va mai fi stapanit de tristete
".
be blessed