Citat:
În prealabil postat de glykys
Am invatat la un curs ca principalale conditii in realizarea unei icoane sunt credinta, evlavia si o foarte buna cunoastere a dogmelor! De aceea avem acum numai litografii si sunt atat de rare icoanele pictate frumos, pentru ca nu mai avem mesteri cu credinta puternica si cu background teologic solid, ci toti se iau dupa niste schite si modele. Mult succes in demersul dvs!
|
In trecut, multi pictori de icoane erau monahi care se rugau neintrerupt si posteau aspru (fara mancare si fara a gusta macar apa, pe toata durata executarii picturilor icoanelor). Inutil de mentionat curatzenia trupeasca desavarsita in care traiau!... (ori pt. cei casatoritzi, cam greu sau cam deloc, nici nu se poate pune pb, depinde, mai ales in ziua de azi... citisem pe undeva o intamplare in care cineva i se plansese unui parinte la spovedanie ca atunci cand mergea la o anumita biserica, vedea imagini pornografice cand privea unele parti din pictura, iar parintele ii raspunsese ca se-ntampla asa din cauza ca pictorul respectivei bis. nu tinuse curatenia trupeasca, ci se impreunase cu sotia in seara/serile premergatoare, inainte de a se apuca de pictat, si ca in zilele noastre sunt unii care nu prea mai respecta sfintenia si vad aceasta mai mult sau exclusiv ca pe o meserie si sursa de profit, castig financiar etc). Inca mai sunt unii monahi iconari postitori prin Sf. Munte Athos, dar si prin alte parti, probabil, dar care evita publicitatea, din prea multa smerenie...
Dar in ziua de azi, cam greu asa ceva, totusi... nu prea mai exista atata daruire autentica, ci totul se axeaza mai mult pe latura comerciala, din pacate, depinde... am vazut in Atena, de ex., intr-un magazin, o cucoana cam grasa, proprietara unui mic magazin de obiecte religioase crestin-ortodoxe, care pufaia de zor tigara dupa tigara, afumand icoanele de acolo expuse la vanzare, in mod revoltator, si aproape agresand (mai-mai sa ii ia si la bataie fiindca nu cumparau nimica) f. putinii clientzi care ii calcau pragul (probabil nimeritzi pe-acolo 'din greseala', curiozitate sau doar intamplator) si care nu stiau cum sa 'dea bir cu fugitzii' cat mai repede, 'care pe unde-apuca'... In cazul respectiv, cucoana respectiva ar fi putut iesi in fatza magazinului, afara, undeva, intr-un coltz mai ferit etc, sa-si 'faca damblaua' cu fumatul etc, dar din moment ce nici macar de-atata lucru nu s-a sinchisit... personal, mi s-a parut cam bataie de joc, cel putin pt. munca pictorilor de icoane, care presupun ca nu au pictat acele icoane pufaind din tigara, ci au investit ceva efort, munca, timp si cheltuieli pt. materiale etc (probabil tot calugari iconari, fiindca multi comercianti merg pe la manastiri si cumpara ieftin, 'en-gros', apoi le vand la supra-pretz (pe care 'uita' sa il afisheze la rafturi, ci e valabil numai 'verbal', in functzie de cum li se pare clientul, adica 'turist vestic, fraier si cu bani', caruia i s-ar putea 'baga pe gat' mai orice, sau 'aborigen' neinteresat ori potential rival 'sub acoperire' si care ar trebui ignorat etc,) in magazinele lor 'din centru' etc, 'umfla' pretzurile in moduri de-a dreptul ridicole - mai ales pe turisti isi imagineaza ca ii 'pacalesc' usor si ca 'au bani' etc, mentalitatzi la fel ca si pe la noi prin tara, dealtfel, nimic nou sub soare, ci doar 'alte masti, aceeasi piesa'). Am vrut chiar sa ii fac observatzie, dar nu aveam chef sa ma mai iau si la bataie (la propriu) cu 'toate mushtele' etc... nici nu era de mirare ca nu reusea sa vanda mai nimica!... mi-e lehamite si de unii dintre grecii astia (ca si de multe alte natzii dealtfel) cu atitudini 'de toata jena' (asta ca sa ma exprim asa, mai 'cu perdea'), mai ceva decat mi-e lehamite de unii dintre conationali (cat si de propria-mi persoana, uneori, mai ales cand tind parca, involuntar, sa preiau cate ceva din acele atitudini - un fel de 'molipsire epidemica')!...