Citat:
În prealabil postat de vsovivi
Domnule dar nu uitați esențialul: RĂUTATEA!
Căci omul din mândria răutății și pentru cunoașterea răutății a făcut binele dar și răul, din lăcomie, ca să știe, motivat fiind de ispismă, cum e să cunoști toată lăcomia binelui și a răului... și așa a pierdut sfințenia și smerenia și pe Dumnezeu și s-a făcut avocățelașul iepâraș al duhurilor rele...
Deci postițicând postiți la toate vicleniile răutății care te pun să faci crimă morală și duhovnicească și să te crezi vrednic de ea, doar cu gura, și iată ca tâmpitul îți închipui că ai făcut bine răzbunând cică gelozia și mânia lui Dumnezeu. Păi omul nu are gelozie și mînie ca Dumnezeu, ci la om, ele apar din dulceața păcatelor și pentru odihna trupească și din obijnuința de a ironiza a burdeloqqqlulhulului, adică plăcerea de a acuza strâmb și nedrept pe cel slab... în Credință ca să te bucuri de răul altuia. Dar tu nu vezi că defapt credința ta se bazează numai pe puterea de a vrea și de a pofti, pofte și plăceri... și vrei și vrei și vrei... și nici nu ști ce vrei dar vrei... Păi defapt vrei aplauze de la oameni... că cică iată cât de „vrednic” ești în ceea ce spui sau faci... defapt tu săvârșești răutatea cu limba și mâna și buzele tale și nici măcar nu deosebești ce gândește mintea ta părăsită de dragoste curată.
Deci postul înseamnă a lepăda toată răutatea. TOATĂ. Și apoi...  să zbori... firește. Să zbori în Cer dar ținând mintea ta la iad fără să deznădăjduiești și fără ca să te închini la lilieci și la zădărnicii.
Așa că mai bine taci decât să păcătuiești spunând altuia o prostie sau o răutate ca s-o audă ăla pe care ești tu supărat, că din pismă ești supărat, care să stea pe piatră, adică te doare de la întrebarea care să se suie pe bolovan dintre voi doi, pe stâncă, mai sus pe cracă. Și dacă ai îndrăznit și te-ai întrebat, atunci tot Cerul s-a cutremurat și tu nu te-ai înfricoșat și nici că ți-a păsat ci vrei să fi adulat la trupul tău de baalerină. Dar mâine se va vedea ce ai vrut și poimâine se va strica... toată lucrarea ta, oricât ai s-o văruiești ca pe zidurile de la disco-bar cu grafitty. |
Multă dreptate aveți: această răutate pe care nu reușim s-o eliminăm total din viețile noastre, ticăloșiți cu totul ce suntem. Orgolii, îngâmfări, false smerenii și false dădăceli către ceilalți. De ce spun false? Suntem oare atât de buni pe cât pretindem? Suntem atât de-aproape de Hristos și Maica Sa încât să fim și să ne considerăm drepți? Nu, suntem prea pătrunși de valoarea personală și prea bucuroși de aurolele pe care le purtăm nemeritat. Dacă Dumnezeu cu harul Său ne dă, să mulțumim Lui și nu nouă care n-am făcut îndeajuns pentru a merita ceva. Tocmai, de aceea, postului să-i adăugăm, rugăciunea, milostenia și cum spuneați LIPSA RĂUTĂȚII.
Dumnezeu să-și reverse harul Său asupra dvs. și a tuturor!