[2io]

În prealabil postat de dillema

Aha, acum te ascunzi dupa sotie si nu doresti sa iti asumi raspunderea...Pai Doamne Doamne ea a vrut ca faca avort nu eu....Acelasi Adam din Biblie care zice....Pai Doamne nu eu am mancat primul marul...e vina ta ca MI-ai dat-o pe femeie, ea m-a indemnat.Frumos Theodor te felicit!

Deci nu iti pasa prea mult de viata sotiei tale...Afla ca eu nu vreau sa fiu martira sunt si alte cai care duc la mantuire. Daca ai avea tu in burta un embrion care ti-ar pune viata in pericol ce ai face? Nu e vina mea ca D-zeu mi-a dat si instinctul de conservare. VREAU SA TRAIESC!

VREAU SA TRAIESC! acestea sunt într-adevăr niste cuvinte puternice, o vointă puternică.

Dar stim ce vrem? Eu, spre exemplu, vreau să trăiesc cât mai bine aici, ca să trăiesc lângă Bunul Dumnezeu în Împărătia Lui gătită pentru noi. Nu mă interesează cât timp voi trăi aici, câte suferinte vor fi, câte sunt, de ce este asa, mă interesează doar ca în viata asta să fac cât pot de mult, să mă lupt ca să urmez poruncile Domnului: iubeste pe aproapele ca pe tine însuti.

Parintele Arsenie spune: "Nu veti intra în împărătia în care nu ati intrat aici, în viata aceasta", asa că mă lupt pentru orice clipă ca să trăiesc Împărătia lui Dumnezeu aici, pe pământ, că viata ce ne va da Domnul va fi în acelasi timp si continuarea vietii noastre de aici si răsplată pentru faptele noastre. Este greu să fac voia Lui, dar adevărat este ceea ce spune Părintele, si ne vom lua toti răsplata, fără ca vreunul să scape.

Mai direct legat de subiect, am citit mai demult Jurnalul unui copil nenăscut:

[size=2]5 octombrie: De astăzi începe viata mea. Părintii mei nu stiu încă acest lucru, sunt mai micută decât semintele unui măr, dar totusi trăiesc. Voi fi o fetită cu părul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trăsăturile de mai târziu, chiar si faptul că o să-mi placă florile.

19 octombrie: Sunt unii care spun că nu sunt o persoană reală, că doar mama mea există. Dar sunt o persoană reală, asa cum o fărâmitură de pâine este tot pâine. Eu si mămica suntem două persoane reale.

23 octombrie: Astăzi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea să vorbesc… Si stiu că primul meu cuvânt va fi: MAMA.

25 octombrie: Inima mea a început să bată de astăzi. Până la sfârsitul vietii, în orice clipă se va auzi usor ritmul ei. După multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.

2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început să se contureze. Dar va trebui să mai astept mult timp până când mă vor ajuta să ajung în bratele mamei, până când voi putea să vin cu buchetelul de flori în mânute si să-l îmbrătisez pe tata.

12 noiembrie: La mâini au început să-mi apară degetele grăsute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de păr cu ele!

20 noiembrie: De-abia astăzi medicul i-a spus mamei că va avea un copil. Ce fericită trebuie sa fie! Te bucuri, mămico?

25 noiembrie: Cred că mama si tata îmi caută acum un nume. Dar ei nici măcar nu stiu că sunt fetită. As vrea să mă cheme Maria. Sunt deja măricică acum.

10 decembrie: Mi-au apărut primele firisoare de păr, moi si aurii. Mă întreb ce fel de păr are mămica mea.

13 decembrie: Văd! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama mă va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o văd pe mămica… Cum arăti, mămico?

24 decembrie: Oare mămica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternică si sănătoasă. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O să ai o fetită sănătoasă, mămico!

28 decembrie: Astăzi mama m-a ucis.
[/size]

Doamne ajută!
Ionut