adica tu crezi ca omul nu dispare, dar animalele si pasarile da? ce e creat nu mai poate sa dispara. Nu conteaza ca e om, pasare sau planta, e o energie mai puternica sau mai slaba si in nici un caz nu dispare! Toate se supun acelorasi reguli.
Eu sper ca in rai sa existe si pasari, si animale ca sa merite sa lupt sa ajung acolo. Daca mi-ar zice cineva ca ma intalnesc cu oameni daca as ajunge acolo, nu mi-ar pasa mai deloc si chiar nu mi-as da silinta sa ajung acolo, dar daca aud ca exista pasari , animale si plante care nu mai mor si nu mai au de suferit ca aici(fiind nevinovate), atunci chiar merita toate eforturile sa ajung acolo.
De fiecare data cand nu mai aveam nici un chef de viata si eram plictisita si satula pana peste cap de toti oamenii se intampla ca o minune sa imi apara un animal frumos in cale :catel , pisica, pasare nu conta ce, si ma gandeam ca merita sa mai traiesc macar numai sa vad din cand in cand o creatura superba si ca estetica si la comportament. Si ii inteleg perfect pe cei care spun ca e pustie viata fara animale.
Cred ca D-zeu a creat animalele ca sa invatam de la ele.
Iar daca vreti sa stiti care ar fi comportamenul corect al crestinului fata animale cititi pilda sfantului aluia ce traia in pustie si cerbul.
Venise un cerb infometat si de fiecare data ii manca toata mancarea (i se aducea de catre calugari paine si apa din cand in cand). Si fiind in padure, un cerb tot venea si i-o manca dar se apropia incet si cu frica ca orice animal salbatic.
Dupa mai multe intamplari la gen cand ramanea fara mancare, odata a iesti pustnicul si l-a prins furandu-i mancarea si de suparare l-a lovit usor. Cerbul a plecat si nu s-a mai aratat pe acolo. Atunci s-a gandit ca a gresit ca e o incercare de la D-zeu(cum fac toti sfintii) si s-a dus inspre directia aia de unde venea el cerandu-si iertare si plangand de cateva ori pana la un moment dat a aparut cerbul .
Si de atunci impartea mancarea cu el, si nu era nici singur.
|