Citat:
În prealabil postat de annajanette
acesta e un pasaj:A auzit avva Antonie despre un calugar mai tanar, care a facut pe cale un semn ca acesta,
adica vazand el pe oarecari batrani calatorind si slabind pe cale, a poruncit unor asini salbatici
de au venit si au purtat pe batrani pana cand au ajuns la Antonie. Deci batranii au vestit
acestea lui avva Antonie. Si a zis lor: mi se pare ca acest calugar este o corabie plina de
bunatati, dar nu stiu de va ajunge la liman. Si dupa oarecare vreme avva Antonie incepe
deodata sa planga si sa-si smulga perii si sa se tanguiasca. Ii zic lui ucenicii: de ce plangi,
avvo? Iar batranul a zis: mare stalp al Bisericii a cazut acum. Si zicea despre calugarul cel mai
tanar. Ci mergeti, zicea el, pana la dansul si vedeti ceea ce s-a facut. Deci s-au dus ucenicii si
l-au aflat pe calugar sezand pe rogojina si plangand pacatul pe care il facuse. Iar el vazand pe
ucenicii batranului, le-a zis: ziceti batranului ca sa roage pe Dumnezeu sa-mi dea numai zece
zile si nadajduiesc ca voi da raspuns, adica ma voi pocai. Si dupa cinci zile a murit.
ce facuse acel calugar?
|
Asa cum spuneau colegii cred ca nu pacatul in sine este important, ci restul.
As mai completa la cele spuse de carmina ca (PROBABIL) nu este de ajuns sa-ti plangi pacatul ci si sa nu-l mai repeti - asta inseamna pocainta. Presupun ca pocainta acelui calugar nu era deplina de aceea nu i s-a acordat timpul cerut. Nici un crestin nu ar trebui sa calculeze timpul care il are la dispozitie ci sa inceapa pocainta in momentul de fata.