[mariamargareta]

234. „Atotputernicul de la Pucioasa” strigă disperat după ajutor (II)

Neamul român este însă pedepsit otova, fără a se ţine seama că cei mai mulţi dintre români nici măcar n-au auzit că la Pucioasa li se propovăduieşte fără succes, de peste 50 de ani încoace, ”o nouă lege şi o nouă cale creştină”. Din păcate, ca şi în legislaţia omenească, faptul că „noua lege” nu este cunoscută nu-i absolvă pe români de consecinţele pedepsitoare ale ignoranţei lor. Pucioşii pretind că „stihiile dezlănţuite” şi revărsările de ape tulburi sunt glasul şi lucrarea „Dumnezeului” lor peste ignoranţii „necredincioşi:

„O, neam român, te-am învăţat, tată, aparte şi ţi-am spus să Mă asculţi, ca să-ţi fie ţie bine pe pământ. Vezi ce păţeşti dacă nu Mă asculţi, dacă nu-L crezi pe Dumnezeu, Care vine la tine cuvânt prin servii Săi? Vezi, tată, ce durere îţi atragi dacă nu-L laşi pe Stăpânul Dumnezeu să te cerceteze şi să-ţi spună ce să faci, după ce El vede mersul tău şi neascultarea ta? O, ţi-a înecat apa munca şi strânsura ta şi eşti mâhnit, fiu român, pentru pierderile pe care le suferi. De şapte mii de ani învăţ omul prin servii Mei cum să trăiască pe pământ ca să-i fie lui bine, şi nu ascultă omul de Dumnezeu, nu s-a deprins omul să-i fie Dumnezeu Stăpân, dar tot Domnul e Stăpânul, şi vezi că aşa este şi că tu n-ai putere când El grăieşte cu tine prin glasul şi prin lucrarea stihiilor dacă tu nu te deprinzi să asculţi prin cuvântul Lui de peste tine.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)

Biblia învaţă însă cu totul altceva. După experienţa potopului universal, Dumnezeu a făgăduit că stihiile se vor păstra în limitele puterilor lor, fără a mai fi folosite vreodată ca mijloc de pedepsire dumnezeiască, iar apa nu va mai fi „potop, spre pierzare a toată făptura” :

21. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: "Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinereţile lui şi nu voi mai pierde toate vietăţile, cum am făcut.
22. De acum, cât va trăi pământul, semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor mai înceta!" (Facerea, 8,21-22)

15. Şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura.
16. Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!"
17. Şi iarăşi a zis Dumnezeu către Noe: "Acesta este semnul legământului, pe care Eu l-am încheiat între Mine şi tot trupul care este pe pământ". (Facerea, 9,15-17)

Liderii pucioşi, care se pretind a fi „servii lui Dumnezeu” care ascultă de „Cuvântul Lui”, afirmă că ei l-ar fi avizat pe poporul român din destul, aşa că acesta nu poate pretinde că n-a ştiut ce are de făcut. De asemenea, ei pretind că singurii care s-au rugat lui Dumnezeu pentru încetarea ploilor devastatoare din ultima vreme au fost supuşii lor pucioşi. Ceea ce se vede însă cu ochiul liber este faptul că nici ridicarea mâinilor lor la rugăciune nu a avut vreun efect substanţial. Apele continuă să crească, Dunărea rupe digurile de pământ şi continuă să invadeze zeci de case şi mii de hectare de culturi agricole:

„Ţi-am trimis carte scrisă şi M-am folosit de servii Mei, care aud din gura Mea cuvântul peste om, şi te-am învăţat, neam român, cum să faci tu voia Mea înaintea Mea pentru soarta ta cu Mine pe pământ, dar îngâmfarea ta de a nu te apleca învăţăturii lui Dumnezeu, te costă, tată, şi îţi aduce durere. Am pus pe poporul cuvântului Meu din mijlocul tău să ridice mânuţele sus la Mine şi să-Mi ceară să pun ploaia în cămările ei, căci te-am lovit cu vărsare de ape, ţara Mea cea de azi, dar Eu ţi-am spus că intri la suferinţă dacă nu Mă asculţi.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)

Liderii pucioşi reafirmă o teorie dragă lor: România a fost blestemată atunci când s-a trecut la calendarul cel nou prin care au fost schimbate sărbătorile sfinţilor, iar Biserica Ortodoxă Română nu mai are preoţi-slujitori adevăraţi, căci toţi sunt slujitori ai mentalităţilor comuniste („sunt vopsiţi în roşu”) şi toţi sunt vrăjmaşi declaraţi ai sectei de la Pucioasa:

„O, nici o ţară, nici un neam ortodox n-a fost atât de lovit cât tine de vrăjmaşul sărbătorilor sfinţilor Mei. Tu ai fost rănită de tot, şi nu mai ai slujitori adevăraţi ai bisericii peste tine, căci sunt toţi vopsiţi cu roşu şi-Mi sunt vrăjmaşi şi nu-ţi pot fi ţie binefăcători vrăjmaşii Mei şi ai sfinţilor Mei.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)

O altă „neîmplinire” gravă, în optica liderilor pucioşi, este ignorarea zilelor de marţi şi joi în care, spun ei, nu se lucrează nimic în perioada de 63 de zile de după Paşti, cu scopul interesat de a fi păziţi de mânia Sfântului Ilie care vine cu trăsnete şi grindină stricătoare peste cei dispreţuitori ai acestei porunci ciudate şi abuzive, lipsite de orice motivaţie logică:

„Am lăsat din bătrâni, din vremi străvechi zile pioase de rugăciune şi de închinare Domnului, şi tu nu vrei să calci pe urmele străbunilor tăi cei sfinţi şi plini de frică de Dumnezeu pe pământ. O, ei nu lucrau timp de nouă săptămâni după învierea Mea zilele de marţi şi de joi în grădini şi nu-şi spălau hăinuţele şi aşternuturile şi nu şi le coseau şi nu băteau cuie şi nu loveau cu mâna sau cu unealta în zilele acestea, şi era binecuvântare pe pământ dragostea lor de Dumnezeu şi erau ocrotiţi de trăsnete şi de fulgere şi de vărsarea apelor şi de grindină, ei şi semănăturile lor şi toată munca lor. Iată, nu crede omul pe cele ţinute de sfinţi şi de părinţi zile de mijlocire la Domnul pentru ajutor şi ocrotire din cer peste cele ale lui, şi dacă nu crede, ajunge să vadă că nu câştigă nimic dacă nu crede, ci, din contra, pierde tot ce agoniseşte, şi se pierde şi pe sine cel ce nu ascultă, şi iată, grăiesc cu tine, neam român, în zi de sărbătoare de sfinţi, când tu, tată, lucrezi lucrul tău, după predania omului păgân, în loc să ţii sărbătoarea sfântului Meu.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)