[mariamargareta]

234. „Atotputernicul de la Pucioasa” strigă disperat după ajutor (III)

Apoi, liderii pucioşi lansează un apel patetic către liderii politici ai ţării (denumiţi conspirativ „cei ce stau de pază la porţi”) şi către liderii religioşi: dacă nu vor binevoi să primească noua ideologie de la Pucioasa ca fiind venită direct de la Dumnezeu (deşi ea vine direct de la liderii pucioşi, care o promovează), sabia mâniei care a venit peste România sub formă de şuvoaie distrugătoare, grindină nimicitoare şi trăsnete ucigătoare, nu va intra în teacă:

„Dacă voi, cei ce staţi la porţi, nu veţi lua cuvântul lui Dumnezeu de peste voi ca să-l împliniţi peste acest neam şi peste voi, şi dacă voi, cei ce staţi în nume de păstori peste sufletul neamului român, nu vă veţi smeri înaintea cuvântului Meu cel de ieri şi cel de azi ca să-l faceţi împlinit peste voi şi peste acest neam, Eu, Domnul, nu pot să-Mi trag în teacă sabia mâniei Mele pentru cei ce nu ascultă de Dumnezeu pe pământ. O, învăţaţi de la Mine să ocrotiţi pământul şi omul de pe el dacă staţi în frunte, dar nu să atrageţi bătaie peste pământ pentru nelegiuirile de pe el prin neascultarea omului!” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)

Esenţială în alegerea pe care o vor face conducătorii politici şi religioşi ai ţării este recunoaşterea noii „evanghelii” de la Pucioasa, intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu”. Nerecunoaşterea acestui „Cuvânt” şi necredinţa în el vor fi pedepsite în continuare cu dureri groaznice:

„Voi, cei de la porţi, nu întoarceţi spatele înspre cuvântul Meu de peste voi, iar voi, cei ce staţi în nume de păstori peste neamul român, nu fiţi necredincioşi cuvântului Meu, care vă îndeamnă să fiţi sfinţi şi credincioşi venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp! [...] O, deschideţi cuvântului Meu şi cercetaţi istoria lui cea din zilele acestea, ca să nu vină dureri pentru necredinţă! Împliniţi voia Mea şi scoateţi din rădăcină buruienile toate, ca să fie numai iarbă curată pentru turma Mea! O, nu fiţi îngâmfaţi faţă în faţă cu Dumnezeu, căci voi sunteţi oameni, şi Dumnezeu e Dumnezeu! Primiţi slava Mea de peste voi, primiţi cuvântul Meu şi daţi-i viaţă peste voi şi între voi şi hrăniţi-vă cu învăţătura Mea cea sfântă, căci sfinţii vor judeca lumea, precum este scris, şi nu lumea pe ei, aşa cum azi se vede pe pământ această durere, care ajunge la scaunul Domnului spre judecata acestui păcat.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)

Liderii pucioşi speră ca arhiereul Irineu Bistriţeanul să nu mai fie strâmtorat în ascensiunea lui – nedorită de el, dar dorită de ei – spre rangul patriarh al BOR, ci să fie promovat cu forţa în cadrul Bisericii, pentru ca apoi arhiereul să le fie şi el recunoscător pentru sprijinul lor şi să le devină binevoitor şi susţinător ca altădată:

„Am între voi pe martorul Meu prin care am binecuvântat trâmbiţarea cuvântului Meu peste pământ şi lucrarea poporului cuvântului Meu. O, nu-l mai oropsiţi, nu-l mai strâmtoraţi pe cel ce a mărturisit de la Mine, ci iubiţi fiinţa lui duioasă după Dumnezeu şi ridicaţi-l spre rugăciune din partea Mea pentru neamul român, căci el este plăcutul Meu!” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)

Liderii pucioşi născocesc proverbe noi, care se bat cap în cap cu duhul Scripturii. Pe creştinii care îi demască pe „proorocii” pucioşi drept prooroci mincinoşi, îi îndeamnă să-şi muşte limba, ca să nu mai aibă cu ce rosti cuvinte de acuzare şi de împotrivire. În loc să întoarcă şi celălalt obraz, aşa cum i-a învăţat Hristos, ei se căinează că nu i-au lăsat să moară, adică „nu le-au luat piuitul” la vreme, ca să nu mai „hulească”. Pe cei care i-au părăsit, plini de nemulţumire şi de sminteală, îi acuză de necredinţă care vine de la păcat, făgăduindu-le că vor avea ca plată pierderea harului şi necredinţa :

„Le-am spus tuturor celor ce au cunoscut cuvântul coborârii Mele: "Muşcaţi-vă limba ca să nu faceţi cu ea vorbire de rău peste lucrul Meu cel de azi şi peste cei care-Mi poartă venirea", dar dacă ei au uitat că le-am spus aşa, au călcat peste ce le-am spus din vreme să nu facă.
Am primit în staulul Meu cel pus deoparte, l-am primit pe cel ce a bătut ca să-i deschid şi să-l primesc şi să-l miluiesc cu iertare şi cu mântuire apoi, şi iată acum vorba care spune: „Pe cine nu-l laşi să moară, nu te lasă să trăieşti“. O, necredinţa vine de la păcat, nu de la sminteală cum dau să zică cei ce pleacă de sub acoperământul Meu. [...] O, rău e de omul care Mă află în acest cuvânt şi pleacă apoi de lângă Mine şi de lângă poporul Meu cel pus deoparte! Cine pleacă de lângă izvorul Meu, de lângă poporul Meu, acela îşi pierde harul, îşi pierde credinţa.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)

Duhul care poartă numele „Ioan Botezătorul” este chemat de pe "lumea cealaltă" de către liderii pucioşi , de unde vine şi el cu învăţătură pucioşească întregitoare. Cei care sunt nemulţumiţi de nedreptăţile liderilor pucioşi (aceiaşi lideri, care au fost denumiţi de către adepţii lor, la modul conspirativ, cu numele care le dă frisoane: „Fraţii”) sunt cotaţi ca „lepădaţi de Dumnezeu şi de Fraţi”. Deşi Hristos-Dumnezeu a arătat despre Sine că este un Dumnezeu al milei şi al iertării, trimiţându-Şi ucenicii în lume ca să uşureze păcatele oamenilor, să le ierte şi să le dezlege pe pământ şi în cer, acest duh rătăcitor între cer şi pământ promovează o doctrină nouă: „omul merită pedeapsă, nu uşurare”:

„E nemulţumit până şi creştinul, şi păcatul nemulţumirii îl duce la păcat pe creştin, îl duce la lepădarea de Dumnezeu şi de fraţi, şi cum să mai vadă pocăinţa unul ca acesta? Adevărata pocăinţă este aceea care-I face Domnului bine, nu omului, căci omul merită pedeapsă, nu uşurare, dar Domnul merită casă şi faţă în om aşa cum este El.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)

În final, liderii pucioşi se comută înapoi pe frecvenţa de emisie numită „Dumnezeul de la Pucioasa” pentru a striga ca din gură de şarpe după ajutor:

“O, ajută-Mă să am nădejde în tine, poporul Meu! E mare acest cuvânt pe care ţi-l spun. Ajută-Mă pe Mine, nu pe tine, tată, că numai aşa Mă poţi ajuta! Ajută-Mă să fiu pe pământ cu tine, poporul Meu, şi mereu, mereu să fiu, că am de lucrat biruinţa cea mare, căci tu eşti îngerul Meu pe pământ, îngerul cu care Eu Mă arăt şi Mă voi arăta, şi toţi îngerii ne slujesc, şi oştiri cereşti vin după Mine călare pe cai albi şi în haine albe, căci Eu sunt cu tine cuvânt pe pământ, însoţit de taina cerului sfânt şi cuvintez şi-ţi spun: ajută-Mă, fiule, ajută-Mă, poporul Meu, căci Eu, Domnul, pentru slava Mea şi pentru biruinţa ei cea mare te-am zidit şi te-am iubit. Amin, amin, amin.” (Citat din „Cuvântul Pucios” din data de 07-07-2010)

Triumful neputinţei liderilor pucioşi strigă tânguitor în pustie, clamând ajutor de la oameni pentru „Dumnezeul” Pucioasei, uitând că „ ajutorul vine de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul” (Ps.120,2)
Căci adevăratul Dumnezeu este Cel Atotputernic, care nu are nevoie de ajutor de la nimeni, fiind El Însuşi Ajutorul pentru toţi.