Minciuna e... minciuna. Si cuvantul e urat, suna urat. Unii spun ca sunt minciuni si minciuni... ca mincunile "de circumstanta" sunt pardonabile. Mintim in scopuri bune, sa ce? Sa nu doara prea tare ceea ce avem de spus? O veste rea, un lucru neplacut se poate spune in multe feluri. Trebuie s-l spunem in asa fel incat sa nu raneasca, sa nu doara. Minciuna e urata... si totusi in Patericul egiptean sunt relatari despre sfinti parinti care...au mintit. Dar au mintit din sfintenie. o sa caut in pateric si voi posta fragmentul. Sper sa-l gasesc usor si sa fie exceptia care confirma regula "sa nu mintiti".