Citat:
În prealabil postat de dianadi
eu cand am raspuns m-am gandit la un caz la un caz concret in care am mintit. l-am mintit pe sotul meu spunandui ca nu are mai nimic...numai faptul ca se afla in spital si mergea din cabinet in cabinet il panicase f mult...cum era sa ii mai zic si eu ca da...e grav ceea ce ai? l-am mintit si dupa cateva zile i-am explicat...
cat despre moarte...e usor sa imi dau cu presupusul cand nu sunt in situatia ca cineva drag sa fie pe ultima suta de metrii dar dc ar fi probabil as convinge persoana respectiva sa mergem la spovedit,as vb cu parintele sa stie ca sa ii dea impartasania....cred...nu mi-as dori niciodata sa fiu intr-o astfel de situatie. Doamne fereste pe toata lumea!  |
Lucrurile acestea nu mi se par minciuni,ci protectie si nu cred ca ar trebui sa etichetam situatiile in extreme.
Sunt cazuri si cazuri si important este scopul pentru care cineva alege sa nu spuna adevarul.
In rest,sa fim seriosi,toti am mintit si cu siguranta mintim si in prezent din diverse motive.
Nu spun ca este bine,dar trebuie sa intelegem de ce cineva alege un astfel de comportament:la unii este ocazional,altii sunt pur si simplu mitomani,unii mint din teama,minciuna fiind un mijloc de a se proteja,altii pentru ca doresc sa manipuleze etc
Din punctul meu de vedere nu exista minciuna cu efecte mai dezastroase decat aceea pe care ne-o spunem noua insine.Cand nu esti cinstit cu tine insuti,in primul rand,cum ai putea fi cu cei din jur?