2.PAPADOI
Preluăm cele spuse de Dostoievski: „papismul este mult mai dăunător decât ateismul deoarece ateismul spune că nu există Dumnezeu (și cine e nebun să creadă aceasta) dar papismul prezintă un Hristos mincinos și pe mulți îi înșală”. Noi parafrazăm și spunem că ateismul anulează trăirea bisericească și sfințenia atât de necesare omului și de care omul este atât de însetat și de aceea nu e acceptat decât cu sila dar papismul și ereticii care prezintă viață bisericească asemănătoare (și cel mai mult stiliștii, deoarece cu cât o minciună este mai aproape de adevăr este mai periculoasă pentru că se depistează proporțional mult mai greu) dau o trăire bisericească și sfințenie cu falsă smerenie deci înșelătoare, pierzătoare și în acest fel mult mai îmbolnăvitoare fiind foarte atractivă, acționând prin convingere, mai atractivă și mai convingătoare decât adevărul care cere atâta osteneală lăuntrică.
Așadar să purcedem la istoria papismului, această medicină sufletească demonică - propice pentru și rădăcină a medicinii demonice trupești.
Ereticii semiarieni franci, după ce au ucis milioane de gali și itali ortodocși, și-au dat seama că atâta vreme cât Biserica este Ortodoxă nu vor putea învinge și supune aceste neamuri peste care au invadat cu de-a sila. Astfel că au luat hotărârea ca să pună cu forța armată papi eretici de ai lor pe scaunul ortodox de la Roma ca să înșele masele cu erezia lor și să le îndepărteze de nădejdea lor în Dumnezeu și deci de singura lor posibilă salvare. Iarăși Eva (Roma) n-a mai stat lângă Adam (Răsăritul) și iarăși dezbinarea a făcut posibilă căderea. Dar de data asta numai a Evei și doar pentru o vreme că după Marele Prăpăd după cum spun Sfinții Părinți papiștii se vor reuni cu ortodocșii întru Hristos, dar nu prin diplomația ecumenistă ci printr-o nouă minune a Sfintei Eufimia.
Venirea papismului (prin papism se denumește acea doctrină apuseană care susține că un om poate fi infailibil și cap al bisericii) a încurcat astfel mult lucrurile. Deși papii eretici au fost desfrânați, criminali și vrăjitori ei au fost nevoiți să se mascheze în cei mai buni creștini ca să poată avea succes la sponsorii lor de masă. Este recunoscută de toți istoricii ortodocși, protestanți și chiar de cei papiști așa zisa perioadă a pornocrației (apărută tocmai după creditarea unor scrieri apocrife ale lui pseudo-Isidor care puneau în cârca Sfinților Părinți primatul papal această rădăcină a mândriei și căderii Apusului care după cum se vede duce la dezbinare, crimă, desfrâu și întunecarea minții prin vrăji și erezii). Mândria doctrinei primatului papal și amestecul în treburile Bisericii Universale, prin pretenția de conducere a întregii Bisericii a început sub papa Nicolae. El a vrut să intervină în numirea patriarhului Constantinopolului și să pună mâna pe Biserica Bulgariei dobândită prin misionarismul Constantinopolului. Când omul se mândrește Dumnezeu îl lasă să cadă în patimi de ocară (mai puțin rele înaintea Domnului decât mândria) ca să se deștepte. Romani 1, „21. Pentru ca, cunoscand pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au ratacit in gandurile lor si inima lor cea nesocotita s-a intunecat. 22. Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni. 23. Si au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al taratoarelor. 24. De aceea Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele inimilor lor, ca sa-si pangareasca trupurile lor intre ei, 25. Ca unii care au schimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna si s-au inchinat si au slujit fapturii, in locul Facatorului, Care este binecuvantat in veci, amin! 26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii; 27. Asemenea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor. 28. Si precum n-au incercat sa aiba pe Dumnezeu in cunostinta, asa si Dumnezeu i-a lasat la mintea lor fara judecata, sa faca cele ce nu se cuvine.” Tot așa înlocuind pe Hristos cu omul papă, s-au închinat făpturii, asemănării chipului omului stricăcios și atunci Dumnezeu i-a dat necurăției.
Această perioadă dintre papii Nicolae I (858-867) și Ioan al XII (955-964) protejații, amanții, copiii cu alți papi ai prostituatelor de lux Teodora bătrână, Teodora tânără, Marozia se succed după cheful desfrâului lor. Se otrăvesc, se sufocă prin perne, se omoară cu ciocane, sunt papi puși câte 3, papi tineri vicioși de 17 ani adânciți în desfrâu care au făcut episcopi copii și grăjdari diaconi. Ba mai este pusă ca papesă și una Ioana (Ioan Angelicus al VIII-lea) care moare într-o procesiune în durerile nașterii după cum spun însăși cronicile papale, papesă recunoscută ca făcând parte din „succesiunea apostolică” de chiar papa Ioan al XX-lea care s-a schimbat în Ioan al XXI-lea spre a-i face loc în numărul papilor cu numele de Ioan. Papa Ștefan al VI-lea judecă un cadavru îngropat de 9 luni al unui papă Formosus care este apoi mutilat și aruncat în Tibru.
Văzând că nici așa nu au luat aminte să se schimbe, să se smerească, ci s-au mândrit chiar și în patimile lor, decât să mai fie o astfel de urâciune în biserica Sa apuseană Dumnezeu a preferat să o părăsească de tot în mâinile ereticilor, să se prefacă în sinagogă a Satanei, pentru că păcatele celor ce nu au harul Sfintelor Taine sunt mai mici decât aceleași păcate (măsurate formal) ale ortodocșilor care primind darul își bat joc de el. Căci după cum dacă nu ești ortodox nu te poți mântui, căci fără harul (darul) lui Hristos nu există mântuire, în schimb pedeapsa în iad a ortodocșilor care având darul și-au bătut joc de el este covârșitor de mult mai mare decât a ereticilor.
Evrei 6, „4. Caci este cu neputinta pentru cei ce s-au luminat odata si au gustat darul cel ceresc si partasi s-au facut Duhului Sfant, 5. Si au gustat cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor, 6. Cu neputinta este pentru ei, daca au cazut, sa se innoiasca iarasi spre pocainta, fiindca ei rastignesc lorusi, a doua oara, pe Fiul lui Dumnezeu si-L fac de batjocura.”
Luca 12, „47. Iar sluga aceea care a stiut voia stapanului si nu s-a pregatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult. 48. Si cea care n-a stiut, dar a facut lucruri vrednice de bataie, va fi batuta putin. Si oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i s-a incredintat mult, mai mult i se va cere.”
Secolul obscur al pornocrației nobililor italieni ia sfârșit prin intervenția armată a lui Henric al III-lea care însă aduce ceva cu mult mai grav. Ca să poată avea putere politică, deoarece împărații erau puși de papă (deoarece papii aceștia putreziți în păcate și de aceea slabi patrioți erau totuși italieni și reprezentau, măcar cu numele, interesele galilor și italilor locuitorii de origine romană), împărații germani și franci semiarieni de origine saxonă, (care prin migrație au uzurpat terenurile romanilor, martirizând milioane de gali și itali ortodocși) au introdus cu de-a sila pe scaunul Romei papi germani semiarieni. Nu întâmplător Leon al IX-lea (fost Bruno episcop de Toul, văr cu Henric al III-lea) desființează cu de la sine putere un episcopat grec prin sinoadele papiste de la Siponto 1050 și 1053 și trimite pe cardinalul Humbert cu misiune precisă care imediat după moartea papei (1049-1054) declanșează marea schismă 16 iulie 1054 prin bula papală eretică filioque-istă.
Biserica Ortodoxă răspunde prin anatematizarea sinodală canonică a Bisericii Romane căzute în erezie prin încălcarea Crezului recunoscut de cele 7 sinoade ecumenice (adică de întreaga Biserică inclusiv cea a Romei, pe vremea când încă nu căzuse în erezie și deci era Ortodoxă) și trecut pe table de argint de Leon al III –lea papă al Romei (oare dacă un papă „infailibil” contestă un alt papă „infailibil” mai e vreunul infailibil?).
http://www.razboiulnevazut.org/artic...marea-Ereziei-
„Papa Leon III s-a opus adaugirii lui Filioque si a pus sa se scrie pe doua table de argint, in latina si in greaca, Crezul Niceo-Constantinopolitan neschimbat impreuna cu aceste cuvinte: "Eu Leon, am pus sa se graveze aceasta din iubirea si spre apararea credintei ortodoxe". [30] Ortodocsii se tin de invatatura care a fost si cea a Papilor ortodocsi ai Romei, cei pe care ii enumera Sfantul Patriarh Fotie cel Mare in Mystagogia sa: Damasus, Celestin, Leon cel Mare, Vigil, Agaton, Grigorie, Zaharia, Benedict, Ioan VIII, Adrian si toti ceilaiti pana in secolul al IX-lea cel putin.
Si pentru a incheia acest punct, sa citam in fine cuvintele Sinodului VII Ecumenic: "Pazim legile Bisericii, pastram definitiile Parintilor si ii anatematizam pe cei care adauga sau scot ceva in Biserica".
Sfintele Sinoade Ecumenice au hotărât să nu se adauge sau să se scoată nici măcar o virgulă din Crez cu nici un fel de pretext sau motiv serios. Când a fost foarte multă nevoie pentru a combate nestorianismul n-au îndrăznit să adauge în Crez nici măcar Născătoare de Dumnezeu la Fecioara Maria, ca să nu se încalce această hotărâre de neschimbare. Adăugând papiștii Filioque în Crez se formează mincinos 2 izvoare în cadrul Sfintei Treimi, înjosind în hula lor Sfântul Duh care de aceea de atunci i-a și părăsit până azi. Iar ei după aceasta au căzut în crime și desfrâuri și mai cumplite alterând în final și medicina papală.
va urma papatrei