În prealabil postat de CalmDown

Nu cunosc statistici și nici nu contest că depresia a ajuns pe locul 3 "in randul cauzelor care duc la decesul unei persoane" și nici că este nevoie "si de psihologi pentru a ajuta acesti oameni."

Dar citez:

Depresia = deprimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, Editura Univers Enciclopedic, 2005)

DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Stare a celui descurajat; depresiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998)

DESCURAJÁ, descurajez, vb. I. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza.(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998)

Și dacă depresia = deprimarea = starea celui descurajat , iar a fi descurajat = a face pe cineva să-și piardă nădejdea și deznădejdea fiind printre marile păcate ale creștinului ortodox, de ce are nevoie un om DEPRESIV? E cert: de un duhovnic foarte bun, care să-l conducă în mod înțelept, cu tact și înțelegere, pe calea credinței. Să-l facă să-și recâștige nădejdea și apoi, credința și iubirea (cele trei mari virtuți creștine).

Cât despre "filosofii" și psihologie, unii se vor bucura să afle că scrii corect filosofie și nu filozofie.

Cât despre faptul că "tăcerea e de aur", aveți perfectă dreptate.

P.S. Cât despre "vorbeam cu duhovnicul meu intr-o zi si imi spunea", duhovnicii, draga mea doamnă, se adaptează, uneori, credincioșilor pentru a nu-i pierde.

Exemplu: 1. pentru un creștin înduhovnicit deja, canonul este mult mai aspru decât pentru un credincios care se află la început de drum. Dar cred că știți deja aceste lucruri.
2. Concret: Am cunoscut un om căruia preotul protopop i-a dat dezlegare să se cunune în Postul Crăciunului. La prima vedere, extrem de grav. Dar prietena acestuia era însărcinată. Preotul a ales păcatul mai mic: cununia în post decât nașterea de prunci în afara cununiei. Deci, preotul se adaptează credincioșilor și situațiilor concrete. Uneori, mai spun și ce vor să audă credincioșii, evident dacă acest lucru nu este păcat. Așa că, dragă doamnă, nu trebuie să intereseze pe nimeni ce vorbiți dvs. cu duhovnicul. Pe mine cu atât mai puțin. ESTE O TAINĂ!