Oameni buni, am intrat pe acest site cu speranta ca voi regasi ganduri si idei "pasnice". Ne inversunam sa condamnam o persoana publica fara sa stim ce a impins-o catre acest act. Nimeni, inafara de Bunul Dumnezeu, nu este in masura sa o condamne pe Madalina. E tragic, e adevarat...un copil mic ti se pare un motiv destul de bun sa lupti pentru viata.
Numai ca...Madalina Manole nu era numai mama.Era o artista foarte sensibila.Trairile ei erau legate de scena. Viata ei s-a consumat pe scena.
Ieri, incercand ca toata lumea sa inteleg ce a impins-o catre un asemenea gest, am cautat pe internet si am gasit, printre altele, o discutie pe un forum de copii ce m-a oripilat. Nu mai suntem in stare sa avem un cuvant frumos, o minima decenta. Ne ascundem in anonimatul internetului si jignim, profund, crezand ca aceste cuvinte nu pot face rau...
Un exemplu:
"Macar de-as avea de ce sa fiu invidioasa! Ca MM nu prea a realizat multe, e o cantareata ratata, sotul ei a murit, copil abia acu" s-a hotarat sa faca , fatza nu prea o ajuta,bani iok, lumea nu prea o mai baga in seama, de-aia face poze penibile prin reviste...ma rog, nu prea multe de invidiat,zic io!Acuma depinde, fiecare vrea altceva de la viata lui, dar io, dac-as fi ea, n-as fi prea multumita!"
http://forum.desprecopii.com/forum/t...0&whichpage=12
Eu inteleg, ca atunci cand alegi aceasta cale, trebuie sa te pregatesti sa primesti si critici, dar astea sunt deja rautati gratuite.
Ma intreb...oare ce simti atunci si cat de stabil psihic trebuie sa fii?
"Ne-am prostit" ca neam.Suntem grabiti, catalogam, jignim, ne-am schimbat valorile.
Trist, foarte trist...