Citat:
|
În prealabil postat de kesarion_breb
Unul dintre scopurile fundamentale ale regandirii strategiei sectarilor este acela de a da impresia celor mai putin pregatiti in domeniul spiritual ca sectele nu sunt de fapt dezbinate si despartite intre ele, ci ca ele de fapt sunt mai multe aparitii ale uneia si aceleiasi "biserici evanghelice", trecand in subsidiar ca insasi constituirea lor se bazeaza pe dezbinarile pe care stramosii lor le-au adus in sanul bisericii latine si mai apoi in sanul sectelor protestante.
|
Ai dreptate, după 1990 a luat ființă și în România, după modelul statelor occidentale, asociația numită "Alianța Evanghelică", din inițiativa unui pastor baptist din județul Alba, de origine rromă, fost colaborator al Securității (dovedit de CNSAS, cu acte in regulă). Acest pastor baptist- Iosif Țon îl cheamă, poza până în anul 2007 când i-a fost făcut public dosarul de la Securitate in mare dizident anticomunist, la fel ca și Petru Dugulescu (alt sectar baptist supraponderal), .
Această "Alianță Evanghelică", care grupează din câte știu următoarele "culte": baptist, penticostal și creștin după evanghelie funcționează mai mult pe hârtie, are puține realizări pozitive sau negative demne de menționat. Datorită numeroaselor orgolii și certuri dintre liderii importanți ai acestor secte "Alianța Evanghelică" dă mai mult impresia că a fost creată pentru a mulge cât mai mult din fondurile pe care le pompează "frații" lor din America sau mult mai titrata "Alianță Evanghelică Europeană".
În general liderii importanți ai "Alianței..." sunt și șefii sectelor care o compun. Majoritatea sunt rromi nedeclarați (nu am nimic împotriva acestei etnii, dar acesta e adevărul), cum este și cazul clanului de țigani penticostali Riviș Tipei, din Arad, care are un reprezentant în Camera Deputaților în persoana fiului președintelui Cultului Penticostal din România, pastorul Pavel Riviș Tipei.
Revenind la "Alianța Evanghelică" din România, așa cum spuneam se poate lăuda cu foarte puține realizări, iar între "bisericuțele" și grupurile de interese care o compun există rivalități continue. Nu există comuniune între membrii ei nici la împărțirea cașcavalului, dar nici din punct de vedere dogmatic. Dacă spre exemplu un baptist sau un creștin după evanghelie ar îndrăzni să pună la îndoială valabilitatea "botezului cu Duh Sfânt" sau să își exprime îndoieli asupra doctrinei "Răpirii Biserici", două aspecte fundamentale ale sectei penticostale, dar inexistente in doctrinele baptistilor și crestinilor după evanghelie, acestia ar fi automat puși la punct de "frații" lor majoritari, penticostalii- care reprezintă aproape 60% din neoprotestanții din România. Penticostalii i-ar acuza pe ceilalți frați ai lor de faptul că "nu cunosc Scriptura", și că nu "practică un creștinism autentic" prezentat în evanghelii. Dezbinarea este la ea acasă.
Așadar din acest punct de vedere se implinește vorba apostolului:
Galateni 5.19 "Iar faptele trupului sunt cunoscute, și ele sunt: 20....vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, erezii"
Nimic din activitatea acestor secte asociate sau luate independent nu prea are de-a face cu lucrarea Duhul Sfânt, ci dimpotrivă.