Într-o postare mai veche a mea ,acolo unde era vorba despre minuni spuneam că întoarcerea unui păcătos la credinţă este o minune-Cea mai mare minune care se poate întâmpla sub ochii noştri.

Cu vreo 15 ani în urmă, duminica dimineaţă stăteam acasă şi când începeau să bată clopotele se derula în mintea mea ca o poezie de mult ştiută Utrenia şi apoi Sfânta Liturghie deşi nu fusesem de prea multe ori la biserică.
După ce am început să merg la biserică nu s-a mai întâmplat cele scrise mai sus,totul a intrat în normal.
Acum ştiu cuvintele Sfintei Liturghii căci nu lipsesc de la biserică dar atunci de ce le ştiam,de unde le ştiam?
Am discutat aceasta cu preoţi şi au schimbat subiectul,nu am primit nici un răspuns deşi atunci aş fi vrut să înţeleg de ce mi se întâmplă aşa .

Acum nu mai caut răspunsuri ci cred că mare este puterea lui Dumnezeu şi puternică rugăciunea mamei credincioase pentru copilul pomenit la Sfânta Liturghie.

Cele scrise de domniile voastre sunt corecte şi canonice dar când e vorba de lucrarea în om a harului lui Dumnezeu nimic nu mai are explicaţie logică sau perceptibilă minţii noastre limitate şi întunecate de păcate.