[mariamargareta]

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală (III)



Venirea “Hristosului” de la Pucioasa este aşadar anunţată ca fiind deja împlinită, deci aceia care Îl mai aşteaptă încă pe Hristosul biblic, ca să vină pe norii cerului, sunt total anacronici. Pe lângă “lucrările” pucioşeşti începute deja odată cu “A Doua Lui Venire” (zidiri de case, de hambare şi de garaje, săpări de fântâni, amenajări de grădini ne-suspendate şi de corturi suspendate) mai sunt şi alte “lucrări” care îşi aşteaptă împlinirea, printre care zidirea unui “cer nou şi pământ nou”:

“ [...] sunt zilele venirii Mele iarăşi de la Tatăl la oameni, şi am venit să judec viii şi morţii, precum este scris să împlinesc [...] şi apoi să sfârşesc de lucrat cele ce au mai rămas pentru vremea de acum, după spusele cele din Scripturi pentru cele ce am Eu, Domnul, de împlinit, încununându-Mi lucrarea cu împlinirea cerului cel nou şi a pământului cel nou [...] ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Curios este însă faptul că, în urmă cu exact şase ani, se aniversau deja 13 ani de când cerul cel nou şi pământul cel nou fuseseră deja (!!) aşezate pe pământ, la Pucioasa, locul cel “ales dintru început”. Este vorba de sărbătoarea pucioşilor intitulată “Treisprezece ani de la punerea pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim”:

“O, poporul Meu, e sărbătoarea cerului pe pământ cu tine. E ziua cea de sărbătoare când Eu, Domnul, am despărţit veacurile, cel ceresc de cel pământesc, şi am făcut în loc ales de Mine dintru început cer nou şi pământ nou, împărăţie a cerurilor. [...]Sfinţeşte zilele venirii Mele la tine cuvânt [...] Fă-te sărbătoarea Mea şi odihna Mea, Ierusalime, şi binecuvântată să fie de Mine şi de tine ziua când Eu şi cu tine şi cu martorul Meu cel din biserica lumii, arhiereul Irineu, am scris pe pământ, pe piatră, veac nou, împărăţie a cerurilor, cer nou şi pământ nou pe pământ[...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-07-2004)

Contradicţia din ideologia pucioşilor este evidentă. Ei anunţă că mai au de realizat o “lucrare” pe care o anunţaseră ceva mai înainte că fusese deja făcută. Deşi în zeci de alte locuri pucioşii afirmă sistematic că cerul cel nou şi pământul cel nou urmează să fie lucrate, există câteva mesaje contrazic această declaraţie. Acestea pretind că însăşi alegerea Noului Ierusalim de la Pucioasa a însemnat aşezarea pe pământ a cerului celui nou şi a pământului celui nou. Cerul cel nou şi pământul cel nou sunt aşadar când împlinite la pucioşi, când urmează să se împlinească. În plus, chiar şi Judecata de Apoi “a început” deja, în chip tainic, (adică, nevăzută de nimeni) , odată cu deschiderea cerurilor şi aşezarea pe pământ a “Cuvântului” pucios, căci “Cuvântul” Pucios este Judecătorul care face, de 55 de ani încoace, judecata oamenilor:

“Binecuvântată să fie ziua aceasta şi lucrarea ei, căci astăzi desfac cerurile ca să se vadă scaunul de judecată, cuvântul Meu care adună înaintea Mea toate neamurile de pe pământ, ca să le arăt lucrarea Mea, cea de a doua venire a Mea, tainica Mea împărăţie peste ucenicii Mei din mijlocul neamului român, căci pământul român a fost ales dintru început ca să împlinesc pe el taina Noului Ierusalim, taină păstrată în Tatăl pentru facerea din nou a lumii, pentru împlinirea Scripturilor de cer nou şi de pământ nou, taina venirii Fiului Omului după şapte veacuri de la facerea cea dintâi a lumii. Amin. Iată, vin şi scriu pe pământ şi în cer, cer nou şi pământ nou pe pământul român, căci am spus prin prooroci: "încă o dată voi clătina cerul şi pământul, încă o dată voi alege Ierusalimul". Amin. Ierusalimul este locul Meu de odihnă. Ierusalimul este taină a venirii Mele. Aceasta înseamnă Ierusalimul, aşa cum a însemnat acum două mii de ani taina aceasta. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-08-2003)