[mariamargareta]

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală (VII)

Duhurile care se dau drept “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” grăiesc şi ele, întregind mesajul pucioşesc cu acuzaţii la adresa felului în care se hirotonesc preoţii în Biserică. Aceşti falşi “apostoli” pretind că vrednicia candidatului la preoţie nu mai este verificată prin întrebare de la episcop către popor, ci impusă cu forţa de către episcop poporului, prin cuvintele “Vrednic este!” :

“ Pe vremea când noi, ucenicii Tăi, mergeam şi ridicam spre Tine din loc în loc fii credincioşi venirii Tale, biserică a Ta pe pământ şi cu slujirea Ta prin ea, şi nu a omului, noi ridicam şi ungeam cu mirul sfinţeniei şi prin punerea mâinilor preoţi şi diaconi peste credincioşi, ca să aibă pe masă prin slujitori trupul şi sângele Tău de hrană cei ce se făceau fii ai Tăi pe pământ, şi întrebam pe toţi credincioşii dacă ştiu ei de e vrednic sau nu de preoţie cel ce avea să fie aşezat să facă hrană din cer pe Dumnezeu la creştini, iar creştinii ne vesteau după adevăr dacă este sau nu vrednic de preoţie cel ce urma să se facă slujitor credincios bisericii Tale. O, de multă, multă vreme nu s-a mai lucrat ca şi noi pentru felul alegerii slujitorilor, şi iată, altfel se întâmplă, căci taie şi spânzură, după cum spune vorba înţeleaptă, numai cei ce stau mari peste gloate, şi cu puterea toată stau, şi altfel zic aceştia şi nu mai zic cum ziceam noi, întrebându-i pe cei ce erau biserica Ta dacă e sau nu vrednic cel ce urma să fie slujitor. Acum zic ei, ei singuri peste capul celui ales de ei şi îl vestesc ei vrednic pe acela şi zic tuturora: „Vrednic este!“, şi toţi se apucă să cânte la fel: „Vrednic este!“, şi aşa răspund, dar nu la întrebare răspund, ci cu hotărârea luată sub cheie de către ei, şi aşa folosesc ei cheile, ca să încuie şi ca să descuie cu ele şi zic că Tu ai dat cheile ca să se lucreze cu ele aşa.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Observaţia mea: nu este adevărat ceea ce spun aceste duhuri referitor la “impunerea candidatului”! (măcar la un episcop pe care îl cunosc!) La câte hirotonii am asistat eu, acolo unde hirotonea Î.P.S. Teofan al Moldovei, se auzea limpede cum întreabă: “Vrednic este?” “Dignus est?” “Axios?”; presupun că şi ceilalţi episcopi intonează la fel aceste strigări, în sensul unei interogări, nu a unei impuneri forţate. Deci, ce duhuri sunt acestea care mint?

Dacă reflectăm însă la fraza: “[...] noi ridicam şi ungeam cu mirul sfinţeniei şi prin punerea mâinilor preoţi şi diaconi peste credincioşi [...] “, ne întrebăm de ce nu se raportează şi pucioşii la ea, ei care şi-au ridicat dintre ei “preoţi”, “diaconi” şi “arhierei” fără punerea mâinilor episcopului, deci fără horotonie canonică, validă. Aspectul acesta este mult mai important şi mai grav decât a scormoni nuanţele unei simple intonaţii a unei fraze. Vorba proverbului: “Râde ciob de oală spartă”.

Dar acuzaţiile ce vin de la aceste duhuri, care se legitimează singure cu numele de “Petru şi Pavel”, nu mai contenesc. Preoţii şi episcopii sunt acuzaţi la grămadă că “sug de puteri casele şi avuturile oamenilor” – deşi pucioşii înşişi sunt specialişti în “recuperarea” caselor văduvelor bătrâne pe care apoi le “internează” în chibuţurile lor, unde este adevărat că le îngrijesc, dar şi aşteaptă să moară; tot ei sunt specialişti şi în chivernisirea avuturilor sustrase prin fraudă de intermediari (vezi “cazul” Viorel P.). Clericii mai sunt acuzaţi că au haine cusute cu fir strălucitor, că n-au milă de cei necăjiţi, că se preocupă doar de cununii şi de înmormântări. În realitate, hainele strălucitoare se folosesc doar la slujbe, iar în rest se folosesc haine cernite, lungi şi incomode, pe care puţini dintre laici le-ar agrea ca să le poarte măcar de curiozitate, nicidecum toată viaţa. Pucioşii în schimb nu folosesc haine negre, lungi şi incomode, ci haine albe şi răcoroase, cu chimire late, iar la slujbe se îmbracă numai în haine albe ca patriarhii, ceea ce poate fi o formă de mândrie echivalentă cu cea pe care o simt cei care – eventual – se mândresc cu hainele lor strălucitoare. Există destui preoţi care au milă de cei necăjiţi şi destui (cei mai mulţi) care fac toate slujbele conştiincios, nu numai pe cele de cununie sau de înmormântare. Aşa că generalizarea aceasta n-are nici un rost, decât acela de a aduce acuzaţii nefondate întregului cler al BOR:

“[...] aşa vă spunem noi vouă, slujitorilor care staţi azi sub nume de preoţi şi de episcopi pe pământ. Voi sugeţi de puteri casele şi avuturile oamenilor zdrobiţi de valurile vremii. Voi luaţi pe voi haine cusute cu fir ca să străluciţi şi să atrageţi privirile şi inimile celor slabi şi necăjiţi şi n-aveţi milă de ei, şi ar trebui să aveţi dacă v-aţi ales să fiţi slujitori pentru ei, dar nu numai să-i cununaţi şi să-i înmormântaţi, o, nu numai atât, ci trebuie să le puneţi sub picioare calea care-l duce în rai pe om, nu în lumea aceasta, şi dacă nu aşa faceţi voi, ce slujiţi voi pentru plată de la Dumnezeu?” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Ortodocşii sunt căinaţi că au rămas puţini după Marea Schismă prin care a luat fiinţă catolicismul, doctrină rătăcită ce a impus un “sfânt părinte” al întregii lumi:

“O, învăţaţi lucrarea ucenicilor, voi, slujitori de peste biserici! E mititică turma ortodoxă, dar dacă eşti trează, nu te teme, turmă mică, aşa a zis Domnul. Cei mulţi au ieşit afară şi şi-au ales tată de pe pământ, împotriva învăţăturii lui Hristos, Care ne-a spus să nu numim pe nimeni tată pe pământ, ca să-L avem de tată pe Tatăl Cel din cer.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Duhurile pucioşeşti cu pretenţia de “apostoli” concluzionează că toţi preoţii de pe pământ (cu excepţia “preoţilor” pucioşi, desigur) sunt lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, ca să pară păstori şi ca să înşele oile şi să le ucidă cât mai bine:

“ [...] noi, ucenicii Domnului acum două mii de ani, ne-am aşezat, şi am aşezat-o pe ea apoi de viaţă a bisericii lui Hristos pe pământ, biserica dintr-o mie văzută, şi să fiţi nădejde mare de biserică sfântă şi nebiruită în zilele ce vin, când toate luminile de la toate ferestrele se vor stinge de la vijelia lepădării de credinţă, care va sufla peste tot prin omul cel îmbrăcat în haină de păstor ca să poată el ucide cât mai bine turma, cât mai mult.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Concluzie: Speculând o erezie clasică, milenarismul, liderii pucioşi o adaptează la doctrina lor şi se lansează apoi în invective lipsite de temei la adresa Bisericii majoritare şi a slujitorilor ei. Doctrina neo-hiliastă a “talibanilor” pucioşi este menită să creeze confuzie, angoasă şi servilism necontrolat în rândul supuşilor lor. Duhurile întunericului sunt chemate în ajutor, cu identităţi celebre dar false, pentru a da credibilitate “proorocilor” antihrişti, care vorbesc cu îndrăzneală, se contrazic şi mint în numele lui Hristos, fără măsură şi fără teama ridicolului.