Citat:
În prealabil postat de florinna01
Multumesc pt sfaturi!
Nu am inteles la ce te referi cand spui "am acceptat odată ceva: "mândru, gras și frumos" ,adica ce sa intelegem ca te-ai resemnat si ai acceptat ceva care nu corespundea dar te-ai smerit si ai renuntat la" mofturi"?
In ceea ce ma priveste pe mine eu am asteptari care nu tin de aspectul fizic sau material,(n-am cum sa cer ceva ce nu am nici eu,frumusete si bani) insa am asteptari legate de o oarecare pregatire,afinitati,caracter,credinta,etc
Sunt multe de spus......
Doamne Ajuta!
|
Îmi cer scuze dacă am fost înțeles greșit. Mă refeream la mai multe situații trăite de mine în care a trebuit să mă adaptez la ceilalți. În nici un caz, nu era vorba despre vreo poveste de-a mea de "dragoste", ci doar de mândria mea nemăsurată care nu mai cunoștea limite. Nu mă pot felicita, din păcate, nici astăzi, că aș fi scăpat de ea. Și am îndrăznit să "judec" că dvs. ați fi fost în aceeași situație, adică în situația de-a cere (poate îndreptățită) ceva de la cei din jur. Însă, în credința întru Hristos, nu ești îndreptățit să ceri nimic dacă nu ai dat tu însuți ceva (și nici măcar atunci). Asta am încercat să vă spun. Cu alte cuvinte, m-am lăudat cât de "bun" am fost eu și cum "am știut" să mă adaptez, smeresc.
Cât despre smerenie, pot să o spun doar că e o mare încercare, "o piatră de hotar", pe care, cel puțin eu, o duc cu greu.
Doamne ajută!