[heaven]

Buna dimineatza,dragi utilizatori ai acestui forum!
Ieri la amiaza m-am hotarat sa merg singurica sa vorbesc cu Nicolae,pentru ca prietenul meu era prins cu niste probleme si nu stiam pe nimeni altcineva sa fie dispus sa vina cu mine la o astfel de intrevedere.
L-am sunat inainte si i-am spus sa vina in parcul Postei Sinaia,il asteptam acolo pe o banca.
A venit destul de repede si l-am vazut cum la un moment dat s-a oprit (l-am recunoscut din pozele de pe internet),apoi incepuse sa zambeasca ca un soare si s-a apropiat incet cu o amestecatura de prudenta,dar si speranta in acelasi timp.
E mititel de statura,slabutz,aparent un om matur,dar dincolo de care se vede limpede baiatul suferind,temator si totodata cu o speranta copilareasca in ochi.
Am facut cunostinta,l-am poftit sa ia loc langa mine pe banca si am vrut sa aflu de la el personal cam ce isi doreste.
I-am spus ca suntem cateva persoane care ne-am dori sa incercam sa facem ceva pentru el,ca nu ii pot promite marea cu sarea pentru ca nu depinde doar de noi,insa pentru asta trebuie sa cunoastem mai multe.
Trebuie sa spun ca mai mult eu am vorbit,pentru ca mi s-a parut destul de timid,saracul,insa am reusit sa aflu de la el faptul ca are pregatire ca zidar si tamplar,mai ales la cea din urma fiind mai priceput.La intrebarea mea daca si-ar dori sa stea pe langa o manastire sa ii ajute pe fratii de acolo mi-a spus ca da si ca ar putea sa ii ajute cu orice i-ar cere,ca el face orice.Spera ca si vreo fundatie l-ar putea ajuta.
A trebuit sa ii explic,desi am citit dezamagirea in ochii lui,ca nu toate aceste fundatii vor oferi un ajutor real,dar ca noi vom bate la cat mai multe usi posibile pentru el.
Trebuia sa ii spun aceste lucruri pentru ca nu imi place sa dau sperante false si ulterior sa fie dezamagit.
Tragea deasemenea nadejde sa ii ofere cineva un loc de munca,asta mi-a spus ca isi doreste tare mult inainte de orice si bineinteles un acoperis cat de cat deasupra capului pentru ca aici unde locuieste,in vila aflata in constructie,proprietarul nu stie de existenta lui si a aflat din niste zvonuri faptul ca acesta a pierdut vila,aceasta fiind revendicata de catre o alta persoana.
Am intrebat de existenta vreunor alte cunostinte,rude care ar putea pune macar o vorba pentru el,insa mi-a spus ca nu are asa ceva,decat matusa din Bucuresti cu care este in relatii bune,dar care nu il mai poate ajuta cu nimic pentru ca are copilul casatorit si un nepotel,stand toti in acelasi apartament.
I-am spus sa se gandeasca la ce lucruri ar avea el nevoie pentru uz personal in afara de haine,pantofi (avea,bietul de el in picioare o pereche de adidasi jerpeliti ca vai de ei!),care oricum sunt foarte necesare chiar si pentru o prezenta rezonabila in cazul in care cineva si-ar dori sa ii ofere un loc de munca si i-am spus sa imi trimita pe email o lista cu acestea,precum si cu masurile pe care le poarta la incaltaminte si haine,ca sa stim ce am putea strange pentru el.Ma gandesc ca in cursul zilei de astazi ar trebui sa primesc raspunsul de la el.
L-am intrebat,deasemenea daca este sanatos,in caz contrar sa incerc sa ii fac rost si de ceva medicamente,insa mi-a spus ca nu este cazul,ca nu are vreo problema de acest fel.
Ca si concluzie,Nicolae este un copil,cel putin eu asa l-am vazut,chiar daca are 30 de ani cu traume adanci sapate in suflet,care i se citesc pe chip,in neincrederea pe care o are fata de semeni,dar dincolo de care am perceput o mare vointa si sete de autodepasire si de o sansa care sa ii dea aripile sa poata zbura catre acea viata mai buna pentru care,probabil se roaga el in fiecare seara la iconita care ii este atat de draga.
Ce va tine omeneste posibil de mine voi face pentru acest baiat,voi posta in momentul in care voi primi raspunsul pe mail de la el lucrusoarele de care ar avea nevoie si mai departe pot doar sa imi doresc ca Dumnezeu sa deschida usile si sufletele oamenilor pentru ca acest suflet mult prea chinuit sa aiba parte in sfarsit de o soarta mai buna!