Citat:
În prealabil postat de Bast-et
Eu am cautat acest dumnezeu si inca il mai caut, dar zi di zi speranta imi scade.
Sper sa reusesti sa-l gasesti tu 
(Cred ca logica nu o sa-ti trebuiasca, daca ar exista prove stiintifice de alea care le vrei tu, nu crezi ca acum toata lumea ar crede in Dumnezeu? Crestini vor sa cunosti Dumnezeul lor cu inima si sufletul, deci ai trebui sa stii ca este ilogic si ireal.) |
Nu ILOGIC și IREAL, ALOGIC! Adevărurile credinței nu se opun logicii, sunt în afara logicii umane. Adevărurile credinței au o rațiune a Cuvântului (logos, din limba greacă, se poate traduce și prin cuvânt și prin logică), Cuvântul care este Iisus Hristos.
Credința are ca obiect o existență, deci, dincolo de logică și realitate, nu ilogică și ireală, este o existență (realitate) transcendentă ființial și obiectual realității empirice, imediate.
Un exemplu: Ideea de infinit vine în totală contradicție cu mintea noastră (creierul nostru), care este, totuși, finit. Este ilogic sau alogic? Putem gândi infintul? Nu îl acceptăm aidoma unui fapt de credință? (Și totuși conceptul de infinit este folosit în știință ca ceva firesc.)
În știință, sunt mult mai multe actele de credință, decât cele de știință. Adică, mult mai mult se spune: "cred că", "este posibil că", "probabil că", "să presupunem că", "s-ar putea" etc. Șiința contemporană nu prea operează cu certitudini.
Creștinii, din start, spun: cred în Dumnezeu. Și unii vor dovezi experimentabile?!
Unii oameni de știință și adepții lor spun: cred că omul este rezultatul evoluției. Și ne dau vreo dovadă? Aș vrea să o văd și eu (de câteva decenii caut și eu "dovezile" astea prin cărțile "oamenilor de știință", acum am și internetul, e totuși bine)! Sau sunt numai supoziții, teorii (mai mult sau mai puțin argumentate) pe care trebuie să le accepți de-a gata, doar fiindcă trăim într-un secol desacralizat?
Doamne ajută!