[glykys]

Intr-o vineri, in timp ce spovedea ucenicii, asa cum facea in fiecare saptamina, parintele Ioan a fost chemat de urgenta la un spital, sa impartaseasca un bolnav. O femeie imbracata cu haine foarte elegante l-a intrebat:
- Cam in cit timp veniti, parinte?
- Cam in doua ore.
Femeia a iesit din biserica, s-a suit intr-o masina scumpa si a plecat. S-a intors cu putin inaintea parintelui si a inceput sa citeasca.
Cind a vazut-o, parintele a intrebat-o:
- Nu te-ai plictisit?
- Nu, am fost si am mincat o pizza, si m-am plimbat putin in parc.
- Ce citesti?
- O istorie a sociologiei.
Parintele a inceput sa spovedeasca din nou. Dupa ce a spovedit-o pe femeie, a venit rindul unei batrine:
- Parinte, sunt tare tulburata, am tot judecat-o pe femeia asta de dinainte si nu am liniste. Ce cauta bogatii astia la biserica? Ati auzit ca a fost la pizza, in timp ce noi va asteptam aici. Ati vazut ce masina are? Daca ar vinde-o, ar satura multi saraci. Si cit de scump se imbraca...
- Nu e bine ca ai judecat-o. Femeia asta se nevoieste mai mult decit tine.
- Cum asa, parinte?
- Ia spune-mi, de citi ani vii la biserica?
- De zece ani.
- Cind erai de virsta acestei femei, ce faceai?
- Nu aveam treaba cu biserica, traiam numai pentru mine si pentru familia mea. Nu credeam in Dumnezeu.
- Cu banii cum o duceai atunci?
- Prost. Mincare putina, haine frumoase cumparam rar...
- Dupa ce te-ai apropiat de biserica, ti-a fost greu sa postesti?
- Nu, cum sa imi fie? Am mincat la fel de bine. Ba chiar mincarea de post ma ingrasa.
- Asta daca maninci fara masura. Acum, asculta-ma. Femeia asta e vaduva unui ministru. A avut trei masini, a pastrat-o pe cea mai veche. Pe celelalte doua le-a vindut, si banii i-a donat pentru ridicarea unei biserici. A vrut sa o vinda si pe asta, dar i-am spus sa nu se grabeasca, ca sa nu ii para rau dupa aceea. Va veni vremea c?ind se va obisnui sa mearga cu autobuzul, si o va vinde. Sau poate isi va lua o masina mai ieftina. Sa stii ca si pe ea o mustra constiinta ca saracii mor de foame si ea circula cu asa o masina.
- Bine, masina, dar hainele?
- Femeia asta, pina sa se apropie de biserica, adica pina acum un an, isi cumpara lunar haine, incaltaminte, farduri si toate prostiile. De un an de zile nu si-a cumparat nimic. O parte din haine le-a dat de pomana, si si-a pastrat numai c?teva. Si nu pentru ca e vaduva de cinci ani. Daca nu s-ar fi apropiat de biserica, s-ar fi maritat deja din nou cu un mare patron. Se va recasatori cu un om cit se poate de simplu, dar cu un suflet mare. Nu s-a uitat la starea lui materiala, si nici nu s-a purtat ca si cum conditia ei sociala i-ar oferi o anume superioritate.
- Bine, dar sa maninci pizza in zi de post?
- In primul rind ar trebui sa stii si tu ca exista pizza de post. Este adevarat ca e bine sa cautam nu numai sa mincam bucate de post, ci si sa mincam ceea ce nu ne ofera mari placeri gastronomice. Infrinarea nu e numai de la carne, brinza si oua, ci si de la ceea ce stineste lacomia. Pentru mine, pentru tine si pentru multi altii, pizza e o mincare aleasa. Dar nu e greu sa iti dai seama ca, la delicatesurile pe care ea le minca inainte, pizza pe care o maninca e semn de mare infrinare. Nu toti oamenii pot fi judecati dupa aceleasi criterii. Ceea ce pentru tine e o mincare obisnuita, sa zicem o portie de salata orientala, pentru un sarac care scotoceste prin gunoaie e o masa de sarbatoare.
Dumnezeu ne judeca pe fiecare in parte dupa caracteristicile, talantii, slabiciunile si luptele fiecaruia. Acesta e un alt motiv pentru care nu trebuie sa ne judecam unii pe altii: pentru ca niciodata nu putem sti daca cel pe care il judecam dupa criterii inselatoare nu e mult mai sporit decit noi in viata duhovniceasca.
Ca sa nu lungim vorba: tu, dupa ce te-ai apropiat de biserica, nu ai luat asupra ta o cruce foarte grea. Pe cind ea, chiar daca pare o fiinta comoda, trece printr-o schimbare foarte profunda: incet-incet, renunta la tot ce nu ?i este de folos. Ea ar fi vrut sa o faca intr-un ritm si mai rapid, dar nu am lasat-o eu, tocmai pentru ca nu cumva mai apoi sa cada in deznadejde si sa jinduiasca dupa cele pe care le-a parasit. Cu ce te-ai ales ca ai judecat-o? Cu nimic. Daca vrei sa te mintuiesti, vezi-ti de viata ta si nu ii mai judeca pe altii.
A venit odata un calugar roman, care fusese dregator al palatului si a locuit ?n Schit aproape de biserica. Avea ?nca un rob care ?i slujea. Vaz?nd deci preotul slabiciunea lui si ?nstiint?ndu-se din ce fel de odihna este, orice iconomisea Dumnezeu ca venea la biserica ?i trimitea lui. Si fac?nd douazeci si cinci de ani ?n schit, s-a facut mai ?nainte-vazator si ?nsemnat.
Auzind deci unul din cei mari egipteni despre d?nsul, a venit sa-l vada, astept?nd sa afle la el vreo nevointa trupeasca mai multa. Si intr?nd la d?nsul, i s-a ?nchinat lui si, fac?nd ei rugaciune, au sezut. Dar ?l vedea pe el egipteanul ca poarta haine moi si harar si piele sub el si o perna mica. Picioarele le avea curate si cu sandale. Acestea vaz?ndu-le, s-a smintit, caci ?n locul acela nu se ducea o astfel de viata, ci mai v?rtos aspra petrecere.
Dar mai ?nainte-vazator fiind batr?nul, a ?nteles ca acolo s-a smintit si i-a zis slujitorului: "Fa-ne noua praznic astazi pentru avva". S-a ?nt?mplat sa aiba si putine verdeturi si le-au fiert si, la vremea cea cuviincioasa scul?ndu-se, au m?ncat. Avea ?nca batr?nul si putin vin, pentru slabiciune, si au baut. Dupa ce s-a facut seara, au citit cei doisprezece psalmi si s-au culcat. Asemenea ?nca si noaptea. Deci scul?ndu-se dimineata egipteanul, i-a zis lui: "Roaga-te pentru mine!". Si acela a plecat fara sa se foloseasca. Dupa ce s-a dus putin, vr?nd batr?nul sa-l foloseasca, trimit?nd, l-a chemat ?napoi. Si dupa ce a venit, cu bucurie, iarasi l-a primit. Atunci l-a ?ntrebat, zic?nd: "Din ce tara esti?". Si i-a raspuns: "Sunt egiptean". "Dar din care cetate?" Iar el a zis: "Nu sunt cu totul eu orasean". Si l-a ?ntrebat: "Care era lucrul tau, ?n satul tau?". Si a raspuns: "Eram p?ndar". Si i-a zis: "Unde dormeai?". Iar el i-a zis: "La tarina". "Aveai asternut sub tine?" Si a zis: "Da, la tarina aveam sa pun asternut sub mine". "Dar cum?" Si a zis: "Jos". I-a zis lui iarasi: "Dar ce aveai de m?ncare la tarina? Sau ce fel de vin beai?". Si a raspuns: "Este m?ncare si bautura la tarina?". "Dar cum traiai, raspunde?" "M?ncam p?ine uscata si, de gaseam, putina pastrama si apa". Si raspunz?nd batr?nul a zis: "Mare osteneala! Dar este si baie ?n sat ca sa va scaldati?". "Nu, ci c?nd voim, ne scaldam ?n r?u".
Deci, dupa ce l-a ?ntrebat batr?nul despre toate acestea si a aflat str?mtoarea vietii lui celei dint?i, vr?nd sa-l foloseasca, i-a povestit petrecerea sa din lume, cea mai dinainte, zic?nd: "Pe mine, smeritul care ma vezi, din cetatea cea mare a Romei sunt si mare m-am facut ?n palatul ?mparatului". Daca a auzit egipteanul ?nceputul cuv?ntului, s-a umilit si asculta cu dinadinsul cele ce se ziceau.
Si iarasi i-a zis: "Deci, am lasat cetatea si am venit ?n pustia aceasta. Si iarasi eu, pe care ma vezi, aveam case mari si lucruri multe si, defaim?ndu-le pe acestea, am venit ?ntru aceasta chilie mica. Iarasi, eu, pe care ma vezi, paturi aveam peste tot de aur, cu asternuturi scumpe, si ?n locul lor mi-a dat Dumnezeu asternutul acesta prost si pielea pe care stau. Hainele mele erau de mare pret si ?n locul lor port aceste haine proaste. La pr?nzul meu mult aur se cheltuia si ?n locul aurului mi-a dat Dumnezeu aceste putine verdeturi si acest mic pahar de vin. Si cei ce ?mi slujeau erau slugi multe si ?n locul acelora a or?nduit Dumnezeu pe batr?nul acesta ce-mi slujeste. Iar ?n locul baii pun putina apa pe picioarele mele si sandale pentru neputinta mea. In locul alautelor, citesc acesti doisprezece psalmi. Asemenea si noaptea, ?n locul pacatelor pe care le faceam, acum cu odihna ?mi fac aceasta slujba mica. Te rog, dar, avvo, nu te sminti de slabiciunea mea".
Acestea auzindu-le egipteanul si ?n sine venindu-si, a zis: "Vai mie! Ca din multa patimire a lumii la odihna am venit, si cele ce nu le aveam atunci, le am acum. Iar tu din multa odihna ai venit la patimire si din multa slava si bogatie ai venit la smerenie si saracie". Si mult folosindu-se, s-a dus. Si i s-a facut lui prieten si venea la d?nsul des pentru folos, caci era barbat cu dreapta socoteala si plin de buna mireasma a Sf?ntului Duh. (1-203)