Am stat si m-am gandit de ce foloseste multa lume programul Windows copiat. Pentru ca nimeni nu considera acest lucru un furt, ci mai degraba un imprumut, o copie a ceva, care nu se strica daca e copiat, ca de exemplu copiile Xerox. Multi ani din viata noastra nu am avut de nici unele. A trebuit sa copiem, ca era vorba de un model de rochie, o reteta de bucatarie, chiar mici aparate electrice, cate si mai cate. In plus romanului, pentru ca in comparatie cu altii se simtea sarac, si era, nu i-a prea placut sa plateasca. Dupa o seara placuta la restaurant urma "intristarea", adica achitarea notei de plata. Sa aiba da, dar sa plateasca nu. Nu spun prin asta ca lua si nu platea, nu, doamne fereste, dar ii era mai placut ca altul sa faca cinste, sa imprumute o tigara pe care nu o da inapoi etc.
Lucrurile s-au mai schimbat, slava Domnului.
Dar mai e un element care contribuie la a-si insusi cat mai multe lucruri fara a plati si anume premiile care se impart ca activitate promotionala a unui produs, sau promisiunea de a castiga ceva foarte valoros, o masina, o excursie, bani in schimbul cumpararii de obligatiuni, sau la punerea in vanzare a casei, sau daca cumperi te miri ce, intotdeauna este tentat cu cate o rasplata. E ca si cand cineva are grija sa ne dorim ceva, mereu altceva. Si atunci cand ai posibilitatea de a avea atatea bunuri, care costa, ce mai conteaza un lucru in plus, care nu costa. Aparent nu costa.
Oare intamplator trebuiau calugarii sa-si vanda tot avutul inainte de a intra in manastire?
"Avva Antonie i-a zis unui frate, care vanduse tot ce avea pentru a intra in manastire, sa cumpere cateva bucati de carne, cu care sa se incinga si apoi sa mearga o distanta mai lunga astfel echipat. Cand fratele a ajuns iar la avva Antonie, avea trupul sfartecat de caini si pasari de prada. Avva Antonie ii spuse: Cei ce s-au lepadat de lume, dar vor sa pastreze bani, asa sunt razboiti de draci si rupti in bucati."
Nu credeti ca poate si mirenii ajung sa fie sfartecati de diavoli pentru banii lor si de avutiile acumulate?
Si daca am lua doar ceea ce cumparam, tot nu ar fi atat de rau, dar mai luam si privind. De cate ori nu privim un pom sau arbust inflorit si bine mirositor din care cat ai clipi din ochi ne facem in gand un buchet. Ochii vad inima cere. "daca ochil tau te sminteste, mai bine e sa-l scoti...". De mana ce sa mai zicem.
Dar Dumnezeu ne stie cum suntm si de aceea a lasat iertarea. ...si ca sa nu ne mandrim, ca am fi fara prihana.