Foarte inspirata si reala postarea ta(cel putin pt mine)
Si eu ies insufletit din Biserica,dar treptat ,nu stiu ce saa fac ,si dupa vreo jumatate de ora(daca tot a venit timpul de cronometrat) acel sentiment frumos se pierde.
Am crezut ca re-intrarea in familie,cand ajung acasa e pricina.Dar si daca eram singur acas,la fel se intampla.
Probabil caa rugaciunea ar trebui sa fie starea de continuitate fireasca a slujbei de la Biserica.Dar intrevine viata cu micile ei placeri,micile atractii,masa de pranz,odihna,si se pierded complet toata aceea stare minunata care ai avut-o la iesirea din Biserica.
Fara sa dau solutii,prelungesc si eu intrebarea ta andrei:cum am putea prelungi acea stare minunata si aprinsa cu care plecam de la Biserica?
Oh de ar da cineva sfaturi concrete,plecate de la viata fiecaaruia,de la intelegerea celuilalt,si nu sfaturi generale,care poate le stim toti,dar nu stim concret cum sa le infaptuim...
|