Este normal sa se intample astfel deoarece in biserica traim o stare de comuniune cu Dumnezeu si cu semenii mai intensa decat in afara ei. Biserica si lumea ne pun inainte perspective diametral opuse: in biserica auzim "toata grija cea lumeasca sa o lepadam', in timp ce viata in afara bisericii a devenit o continua preocupare cu grijile de tot felul. Aceste griji, mai marunte sau mai mari, pe care atunci cand mergem la slujbe le lasam la usa bisericii, dupa ce parasim biserica pentru a ne intoarce la casele noastre, luam din nou povara acestora pe umeri.
In timpul slujbelor, si, in special in cadrul Sfintei Liturghii, suntem chemati la a deveni un singur trup, Trupul lui Hristos. De aceea, duhovnicii ne recomanda sa nu neglijam prezenta la sfintele slujbe, sa nu neglijam harul pe care il primim de la Dumnezeu participand la acestea.
Harul acesta ne este necesar atat de mult in lupta cu pacatele si grijile de care ne lovim in lume. Mai mult, acest har ne este necesar pentru a constientiza faptul ca noi insine suntem "temple ale Duhului Sfant", in care se poate savarsi, indiferent de timp si loc, "Liturghia de dupa Litrurghie".
|