Câteva mici inexactități, frate Erethorn, care nu afectează viziunea de ansamblu, dar se cer rectificate, dacă nu vă supărați pe mine.
Citat:
În prealabil postat de Erethorn
Consecinta eterna a pacatului neiertat este pierderea harului, si iadul.
|
Da, valabil în cazul păcatelor mari (numite și: grele, de moarte, capitale). În cazul păcatelor mici (ușoare, lesne iertătoare, veniale) consecința este obscurarea harului, îmbolnăvirea legăturii cu Cristos, care devine mai puțin "prieten", mai puțin dispus să ne ierte, și purgatoriul.
Citat:
|
Consecinta temporala este purificarea in Purgatoriu.
|
Purificarea de consecința temporală se poate face în această viață sau în Purgatoriu (sau și-și).
Citat:
|
Deci indulgentele se refera in primul rand la timpul petrecut in Purgatoriu.
|
Asta e foarte corect. Deci, numai cei deja absolviți de păcate, cei care sunt în stare de har, pot beneficia de indulgențe. Mă spovedesc ca să evit iadul, fac indulgențe ca să evit purgatoriul.
Citat:
|
ma spovedesc si imi fac canonul.
|
Dacă mi-am făcut și canonul, nu mai este necesară nici o indulgență. Consecința spirituală a păcatului este înlăturată prin spovadă și absolvirea de după ea, consecința temporală este înlăturată prin efectuarea canonului. Nu mai am motive să stau în purgatoriu nici o zi.
Dar păcatele grele pentru care am primit iertarea, dar am neglijat să fac canonul ? Dar păcatele veniale ? Pentru remisiunea consecinței lor spirituale ("îmbolnăvirea" sau "tensionarea" legăturii cu Cristos) este suficientă simpla căință. Numai că au și ele consecințe temporale. Mici, mici, dar se adună. Nu l-am înjurat pe vecin de cele sfinte, așa că nu am făcut păcat de moarte prin încălcarea poruncii a doua. Doar l-am băgat în mă-sa, acolo, un pic. Iată păcatul venial. Dumnezeu e cam supărat pe mine. Nu mă trimite în iad pentru atâta lucru, dar un stagiu purgatorial este asigurat. Ar fi cazul ca, pe lângă căință și împăcarea cu el, să fac, spre exemplu, un pelerinaj reparatoriu. Ei bine, asta se cheamă indulgență.
Deci, indulgențele sunt necesare pentru evitarea purgatoriului (sau a purificării prin suferințele expiatorii din timpul vieții).
În cazul celor morți, care nu mai pot face indulgențe ei înșiși, dar despre care există speranța că nu sunt damnați și se află în purgatoriu, cu același scop trebuie să facem noi: rugăciuni, liturghii, panahide, pelerinaje, alte fapte de credință.