În prealabil postat de Erethorn
Domnule George, problema este ca sunteti ancorat in interpretarea aceasta eronata conform careia indulgentele sunt ceva care se obtine contra bani.
Haideti sa lamurim:
In primul rand, indulgentele se "practica" bine mersi in BC si astazi, si s-au practicat fara intrerupere din evul mediu incoace.
Pentru a obtine o indulgenta, credinciosul trebuie sa:
1. Fie absolvit de pacat prin spovedanie;
2. Sa indeplineasca un anumit "canon" o anumita actiune, cum ar fi, cu titlu de exemplu: rugaciune, adoratie euharistica, post, citirea Scripturii, recitarea Rosariului sau o alta devotiune, cum ar fi Drumul Crucii s.a.m.d.
Problema este ca, in Evul Mediu, printre aceste actiuni pe care credinciosul le putea indeplini pt. a fi vrednic sa primeasca iertarea de consecintele temporale ale pacatului, s-a numarat si donarea de bani catre Biserica. La un moment dat, ca intotdeauna cand "ochiul dracului" este implicat, s-a ajuns la abuzuri iar aceasta practica, cu ajutorul unor prelati mai putin inspirati de Duhul Sfant, a luat amploare si s-a ajuns la faimoasa, sau infama, "vanzare de indulgente", care, printre altele, a fost atacata de Luther in tezele sale.
Biserica a considerat ca problema se poate rezolva si fara schisma, si de aceea, in 1567, Papa Pius V a interzis indulgentele care presupuneau donatii monetare sau alte tranzactii financiare.
Asa ca, din 1567 incoace, catolicii pot beneficia de indulgente in continuare, doar ca nu pe bani, ci prin actiuni de genul celor mai sus mentionate, care nu se deosebesc cu nimic de canoanele de pocainta pe care le cunoasteti si dumneavoastra, ortodocsii.
|