View Single Post
  #11  
Vechi 24.07.2010, 02:35:28
paradosis paradosis is offline
Banned
 
Data înregistrării: 18.07.2010
Mesaje: 141
Implicit

Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe sunt intr-un glas impotriva impartasirii cu ereticii pentru ca prin comuniunea cu ereticii, indiferent de ce marturisesti sau cit de “ortodox” iti traiesti viata subscri la erezie, devii una cu ereticii si vei avea parte si de osanda lor.

A te impartasii cu ereticii nu inseamna neaparat a lua cuminicatura din acelasi pahar cu ereticii sau de la un preot cunoscut ca eretic. In Biserica Ortodoxa euharistul este numai al episcopului locului, de aceea nimeni nu poate fi mai ortodox decit episcopul sau, indiferent de ceea ce marturiseste sau cat de cucernic s-ar arata. Daca episcopul este eretic, atunci toti preotii de mir si toti ieromonahii care il pomenesc la slujba fac euharistul acelui episcop care marturiste erezia. Si Sfintii Parinti sunt la fel de fermi si cand spun ca nu exista Har Mantuitor in “tainele” savarsite de eretici… Iar ecumenistii se condamna singuri de eretici prin nesocotirea Sfintelor Canoane atragindu-si asupra lor multiple anateme, dar ii scoate in afara Bisericii lui Hristos in mod explicit si anatema pusa in 1983 de Sfantul Sinod al Bisericii Ruse din afara Rusiei asupra ecumenismului, ecumenistilor si a celor in comuniune cu ei.

Interesant de vazut ar fi in ce masura conservatorii (cei care pretind ca respecta Sfanta Traditie) din bisericile ecumeniste accepta ecumenismul ca erezie. Raspunsul nu este simplu pentru ca insasi prezenta lor in bisericile ecumeniste contravine Traditiei, fapt pe care il constientizeaza, dar prefera sa nu il discute pentru ca stiu ca vor fi condamnati chiar de propria judecata. Totusi, cand este vorba de ereziile altora din bisericile de care tin se pare ca exista conses cu privire la ecumenism ca erezie. Ba mai mult, sunt capabili si de analiza obiectiva a amploarei si gravitatii acestuia, dupa cum reiese, de exemplu, din Marturisirea de credinta impotriva ecumenismului din 2009 semnata de o serie de ierarhi (greci), monahi si preoti de mir:

“Această a-tot-erezie[ecumenismul] a fost primită de mulți patriarhi, arhiepiscopi, episcopi, preoți, monahi și mireni orthodocși. Ei o învață „cu capul descoperit”; o întrebuințează și o silesc cu fapta, având părtășie cu ereticii în toate chipurile cu putință – în rugăciuni împreună, prin schimburi de vizite, prin împreună-lucrări pastorale – așezându-se, astfel, de fapt, în afara Bisericii. Poziția noastră, potrivit hotărârilor canonice ale Sinoadelor și pildei Sfinților, este vădită. Fiecare trebuie acum să își ia asupră răspunderea.

….

Declarăm, așadar, că din pricinile mai înainte amintite, cei ce se mișcă în această nechibzuință ecumenistă, orice treaptă ar avea în trupul bisericesc, sânt potrivnici predaniei Sfinților noștri și, prin urmare, stau împotriva acestora.

Din această pricină, poziția lor trebuie osândită și lepădată de întregul Arhiereilor și al norodului credincios.”

O asemenea luare de pozitie nu poate decat sa te bucure, dar, in acelasi timp, nu te poti nici retine sa nu le spui “Buna dimineata!” pentru ca in ultimii 85 de ani nimeni nu mai stie cate astfel de marturisiri au fost scrise si semnate la vremea lor de catre altii la fel de preocupati de sanatatea ortodoxiei ca si cei din zilelele noastre si nu mai vreau sa intru in detalii si exemple. Toata aceasta stare intretinuta si perpetua de “de-abia descoperire a ecumenismului” (care, in realitate, macina ca un cancer de zeci de ani) are si un scop pentru ca ii mentine pe acesti conservatori continuu in faza de identificare a ereziei si de chemare a ereticilor la pocainta ceea ce le permite sa se identifice ca ortodocsi, pentru ca, pesemne, n-a venit inca vremea sa rupa comuniunea cu ereticii si sa se separe de acestia. Pusi in fata realitatii, insa, creaza situatii mai mult decat penibile. De exemplu, monahul Paisie Aghioratul spune in 1969 urmatoarele intr-o scrisoare adresata unei publicatii grecesti:

“În vremurile noastre vedem că mulți fii credincioși ai Bisericii noastre, monahi și mireni, din păcate, s-au desprins de Ea, din pricina filo-unioniștilor. Cred că nu este deloc bine să ne despărțim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greșește, ci fiecare are datoria și obligația de a protesta și de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii. A întrerupe pomenirea Patriarhului, a te desprinde și a crea propria Biserică, și a continua să vorbești de rău pe patri*arh cred că este un lucru irațional.

Dacă pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despărțim și facem propriile noastre biserici – să ne ferească Dumnezeu! – îi vom întrece chiar și pe protestanți. Ușor se desparte cineva, însă greu se întoarce.”

Pentru cei care nu stiu, Patriarhul Ecumenic (si mare mason de gradul 32) Athenagoras a ridicat in 1965 anatema pusa la 1054 asupra bisericii Papei. Mai trebuie observat si ca in Biserica Ortodoxa nimeni nu ridica anatemele puse vreodata, ele raman chiar si daca ereticii care au facut subiectul unei anateme au revenit la Credinta pentru ca cei care vor mai fi tentati vreodata de asemenea erezii sa stie de la inceput ce ii asteapta. A ridica o anatema inseamna hula impotriva Duhului Sfant pentru ca este echivalent cu a admite ori ca Duhul Sfant nu lucreaza in Biserica Ortodoxa, ori ca Duhul Sfant mai si greseste. Ridicarea anatemei are implicatii grave asupra Bisericii Ortodoxe pentru ca prin aceasta toate ereziile latinilor (si nu putine) inceteaza de a mai fi erezii, devenind traditii compatibile cu ortodoxia, ceea ce face din biserica romana marturisitoare deplina a Adevarului lui Dumnezeu. Oare ce ar mai fi trebuit sa faca Athenagoras ca sa-l miste pe Paisie, sa fi spus si ca Mahomed este profet? A auzit-o si pe asta in 1989 cand Patriarhul Partenie al Alexandriei l-a numit pe Mohamed “apostol al lui Dumnezeu”!

Deci, dupa Paisie, la 4 ani de la ridicarea anatemei de la 1054 care, practic, a insemnat petceluirea desfiintarii ortodoxiei ca singura marturisitoare a Adevarului complet a fost o greseala oarecare, nici macar demna de consemnat sau comentat, care nu justifica nicidecum ruperea comuniunii cu bunul Patriarh, mai mult, a intrerupe pomenirea ereticului si a te separa de el devine “irational”, iar unitatea “bisericii” mai importanta decat pastrarea intacta a adevarului lui Hristos. Curat ortodoxie patristica!...

La fel, in Marturisirea de credinta impotriva ecumenismului din 2009 am vazut ca erezia (ecumenista) “Ei o învață „cu capul descoperit”; o întrebuințează și o silesc cu fapta”, dar cu toate aceastea, intr-un interviu din iunie 2010, arhimandritul Iustin Parvu spune raspicat despre BOR (care este mai ecumenista decat Biserica Greciei): “Deocamdata nu se pune problema unei erezii vadite in Biserica noastra.” (!!!). Concluzie: Iustin Parvu va merge mai devreme sau mai tarziu la Domnul si in locul lui si al altora ca si el vor fi veni alti “traditionalisti” care vor descoperi intr-o buna zi ecumenismul…

Last edited by paradosis; 24.07.2010 at 16:40:01.
Reply With Quote