[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de florinbrasov0

Nu-i de ajns ca suntem iertati de pedeapsa vesnica?

Nu, nu-i de ajuns. Este foarte mult, dar nu este totul. Seducând soţia unuia dintre supuşii săi, apoi trimiţându-l la moarte pe acela, regele David a comis un păcat de moarte. S-a pocăit şi Dumnezeu l-a iertat, încât avem convingerea că se numără cu drepţii. Dar fiul său iubit a fost sortit morţii. Aceasta este consecinţa temporală a păcatului. Întâmplarea este relatată în Samuel (Regi).
Şi Moise a păcătuit înaintea Domnului. Şi pe el, părându-i rău, Domnul l-a iertat. Dar în Ţara Făgăduită nu a pus piciorul, ci doar a văzut-o de departe. Aceasta a fost pedeapsa temporală în cazul lui Moise. Cu o zi înainte de a ajunge acolo, Domnul a trimis pe îngerul său (Uriel ?) ca să îi ia viaţa.

Şi la ortodocşi, după ce preotul rosteşte formula de iertare, trebuie îndeplinit un canon. Pentru ce trebuie îndeplinit un canon ? De aia, fiindcă dezordinea produsă de păcat în ordinea lui Dumnezeu în lume trebuie reparată. Şi până ce Dumnezeu nu va primi satisfacţie, penitentul, deşi iertat în plan spiritual şi cu starea de graţie restaurată, nu va ajunge în rai. Acolo ajung numai oameni care, prin ei înşişi sau urmaşii lor, şi-au plătit datoria până la ultimul ban.
Ca dovadă că aşa stau, de fapt, lucrurile este obiceiul întâlnit şi la ortodocşi de a se ruga, de a da liturghii şi panahide pentru cei morţi, chiar bineştiind că s-au spovedit, au primit iertarea şi s-au împărtăşit. Potrivit teoriei dv, un om care moare în această stare ajunge imediat, în mod sigur, în rai. Atunci întreb: de ce vă mai rugaţi pentru acela ?