[mariamargareta]

În prealabil postat de strajeru

...
Intr-adevar exista mici abateri ( insa nu pot fi catalogate drept erezii)care nu-s facute de Par.Visarion ci de Epitropi.Acesti epitropi sunt oameni simpli fara cultura care au cazut in patima mandriei si a slavei desarte si au reusit sa convinga si pe altii(la fel de inculti si saraci cu duhul)ca in tot ceea ce spun ei au dreptate. Multi din ei au fost chiar dati afara din "lucrare" tocmai din cauza abaterilor de la ortodoxie. "Lucrarea" privita in ansamblu este buna.
[...]
Toti care aveti ceva impotriva lor,duceti-va la bisericile unde merg ei si veti vedea acolo ordine si disciplina,stati cu ei de vorba si veti vedea ca nu sunt sectanti nici eretici nici schismatici.Spun acest lucru pt. ca am fost(si sunt) mult timp intre ei,si chiar doream sa vad vreo abatere, insa nu am vazut, eu fiind foarte iubitor de dogmele ortodoxiei.

Deci FRATILOR:haideti sa luptam mai bine impotriva protestantilor, spiritistilor, ocultistilor, vrajitorilor si spiritistilor.Sa aparam cat putem Credinta nosatra Ortodoxa de toti "lupii" din afara,caci multa vreme nu mai avem. [...]

Sintetizând:
- există mici abateri ale "lucrării", dar care "nu pot fi catalogate drept erezii";
- abaterile sunt totuşi "abateri de la ortodoxie", motiv pentru care unii dintre adepţi au fost "îndepărtaţi din lucrare"
- abaterile aparţin numai unor sfetnici de-ai părintelui, aleşi de el şi numiţi "epitropi";
- străjeru "a dorit să vadă vreo abatere, dar n-a văzut", deşi pretinde că ele există şi că aparţin doar epitropilor;
- străjeru ne recomandă ("pentru a apara cat putem Credinta noastra Ortodoxa") să nu vedem răul adus de "lupii" cei dinăuntru (presupunând că el există) ci doar pe cel adus de "lupii" dinafară ("protestanţii, spiritiştii, ocultiştii, vrajitorii" şi - din nou (!) - "spiritiştii").

Problema pe care o ridică aceşti "mişcărişti" ai Ortodoxiei (Visarioniştii nu sunt singurii; mai sunt şi "Ostaşii" de la Deva, şi Pucioşii, şi Maitreyştii, şi Ioneştii, şi Ucenicii Sfântului Ilie, şi Dogarii, şi Desankiştii, şi Messianicii, etc., etc.) este problema "drobului de sare": ea este mult mai complexă decât pare, dar în acelaşi timp este extrem de simplă: EI SUNT SEMINŢELE SCHISMEI ÎN BISERICĂ! Să ne amintim de lecţiile istoriei: oare "tudoriştii" n-au fost şi ei la început "buni ortodocşi"? Cum de au devenit ei neoprotestanţi pentru vecie? Oare Tudor Popescu nu era un bun preot creştin ortodox, care a vrut numai binele Bisericii (lui)?

În general, întemeietorii acestor "lucrări" şi "mişcări" centrifuge (inclusiv ierodiaconul Visarion Iugulescu!) au fost oameni de bună credinţă, sinceri în convingerile lor, devotaţi Ortodoxiei şi plini de râvnă. Ei au încercat de jos în sus, prin mijloace proprii (prima greşeală!) să corecteze unele neajunsuri observate de ei în Biserică. În acest scop, ei au făcut multe, sau chiar foate multe fapte bune, dar au creat şi inovaţii formale (a doua greşeală!) legate de portul creştinesc, de relaţiile sociale, de conduita exterioară, sau de administraţie [exemplu: numirea acestor "Epitropi (şi Epitropiţe !) ai Lucrării" de către Tăicuţu' Visarion]. În felul acesta au apărut două, trei sau mai multe categorii de creştini [de exemplu: creştine fără batic pe cap şi creştine mai cu moţ, dar cu batic pe cap (ziua şi noaptea, nu numai la rugăciune). Alt exemplu: creştinii care cântă la slujbe numai cântări aprobate de biserică, şi creştini care cântă la slujbe şi alte cântări, "mult mai frumoase şi mai înălţătoare şi mai folositoare" decât primele]. Apoi, unii dintre ei au venit şi cu "mici ajustări" care vizau aspecte dogmatice (a treia greşeală!) . Apoi, treptat, liderii mişcărişti au scăpat frâiele din mână. Ucenicii lor au luat-o razna şi n-au mai putut fi controlaţi. Unii s-au organizat de-a binelea în secte (exemplu: facţiunea schismatică neoprotestantă de la Deva a "Oastei Domnului"). Neoprotestantismul a pătruns aşadar în Biserica Ortodoxă nu din exterior (căci acest lucru nu s-a dovedit a fi posibil!) ci din interior! Şi acum vin admiratorii lor şi zic: Întemeietorii de "Lucrări" şi de "Mişcări" şi de "Oşti" n-au nici o vină! Vina aparţine exclusiv ucenicilor lor! Ei şi numai ei sunt vinovaţi de micile-marile abateri! Să nu-i mai denigrăm, că nu ei au greşit, ci să ne concentrăm deci numai pe pericolele care vin din exterior!

Orice facţiune fundamentalistă pseudo-ortodoxă are în ea germenii mândriei şi ai schismei. Promotorii ei nu pot fi absolviţi de urmări, nici măcar după moartea lor. De aceea marii duhovnici şi teologii au fost mereu sceptici când au auzit de apariţia uneia sau alteia dintre mişcările puritane care vor să corecteze din temelii Ortodoxia, ajunsă (după părerea lor) la un impas intolerabil. De aceea, poziţiile intransigente ale păr. Ilie Cleopa, a păr. Arsenie Papacioc, a păr. Sofian Boghiu, a păr. Petre David şi a păr. David Pestroiu faţă de cele mai mici "devieri" sau "abateri" ale acestor "mişcărişti în piei de miei" şi "lucrători pe la spate" sunt corecte şi binevenite. Ele sunt un semnal de alarmă pentru ce a fost şi pentru ce va urma în mod inevitabil în Biserică, dacă toleranţa este greşit înţeleasă de membrii ei.

Biserica a păstrat întotdeauna calea moderată de-a lungul veacurilor, ferindu-se de excese, al căror rezultat inevitabil este căderea în suficienţă şi în mândrie.

Atitudinea aparent tolerantă a unor ierarhi faţă de aceşti "mişcărişti" şi "lucrători" (pe la spate) este una înţeleaptă, dar nu trebuie înţeleasă greşit, ca fiind încurajatoare. Ea lasă o portiţă de întoarcere oilor celor rătăcite - doar atât!
Faptul că episcopul X a binecuvântat cartea Y, arătând că este bună în conţinutul ei, este doar un gest de dreptate şi de bunăvoinţă, dar el nu trebuie speculat şi nu-l legitimează pe autorul cărţii în toate acţiunile şi luările lui de poziţie, ci numai în ceea ce a scris în cartea respectivă.