[mariamargareta]

240. Marea Maestră Adela angelica, “marchiza îngerilor” (I)

Ca un făcut, la cârma “mişcărilor” centrifuge sectare care emit pretenţii la reprezentarea exclusivă a Ultra-Ortodoxiei-Rromâneşti s-au instalat în ultima vreme numai femei, una şi una. Pucioşii sunt conduşi cu mână de fier, de 20 de ani încoace, de leliţa Mihaela Tărcuţă, care a preluat prin presiuni şi intimidări “sceptrul proorociei” de la Maria Tudorache, care la rândul ei îl moştenise de la sora ei, “şfânta Verginica”. Tăicuţul Visarion Iugulescu a fost moştenit şi el de o adeptă mai iute de mână şi de picior, “sora Elena”, zisă şi “sora Nuţi Mare”, care s-a instalat fără drept de apel în fruntea bucatelor, îndată ce „Tăicuţul” a dat ortul popii. Până şi Vasilica Barbu Gurău (cunoscută mai ales cu numele călugăresc “maica Veronica”) şi-a lăsat doctrina revoluţionară pe mâna unui grup de foste măicuţe de la Vladimireşti, care deranjează în mod sistematic slujbele în diverse biserici (mai ales la sarbători), cu scandări împotriva conducerii BOR şi a patriarhului în special. Marele Maestru şi Învăţător Francisc Maitreya a fost urmat la “tron” de Marea Maestră Adela.

A. Asemănări şi deosebiri

"Cine se aseamănă, se adună". Problema pe care o ridică aceşti "mişcărişti" ai Ortodoxiei (“Ostaşii” de la Deva, Maitreyştii, Pucioşii, Ioneştii, Ucenicii Sfântului Ilie, Dogarii, Desankiştii, Messianicii, Visarioniştii, etc., etc.) este problema "drobului de sare": ea este mult mai complexă decât pare, dar în acelaşi timp este extrem de simplă: ei sunt seminţele schismei în biserică! Să ne amintim de lecţiile istoriei: oare "tudoriştii" n-au fost şi ei la început "buni ortodocşi"? Cum de au devenit ei neoprotestanţi pentru vecie? Oare Tudor Popescu nu era un bun preot creştin ortodox, care a vrut numai binele Bisericii (lui)?

În general, întemeietorii acestor "lucrări" şi "mişcări" centrifuge au fost oameni de bună credinţă, sinceri în convingerile lor, devotaţi Ortodoxiei şi plini de râvnă. Ei au încercat de jos în sus, prin mijloace proprii (prima greşeală!) să corecteze unele neajunsuri observate de ei în Biserică. În acest scop, ei au făcut multe, sau chiar foate multe fapte bune, dar au creat şi inovaţii formale (a doua greşeală!) legate de portul creştinesc, de relaţiile sociale, de conduita exterioară, sau de administraţie. Exemplu de inovaţie: numirea unor "Epitropi (şi Epitropiţe !) ai Lucrării Visarioniste" de către Tăicuţu' Visarion. Inovaţiile au creat la rândul lor două, trei sau mai multe categorii de creştini. De exemplu: creştine fără batic pe cap şi creştine mai cu moţ, dar cu batic pe cap (nu numai la rugăciune, ci permanent, ziua şi noaptea). Alt exemplu: creştinii care cântă la slujbe numai cântări aprobate de biserică, şi creştini care cântă la slujbe şi alte cântări, considerate de ei "mult mai frumoase şi mai înălţătoare şi mai folositoare" decât primele]. Apoi, unii dintre ei au venit şi cu "mici ajustări" care vizau aspecte dogmatice (a treia greşeală!). Apoi, treptat, liderii mişcărişti au scăpat frâiele din mână. Ucenicii lor au luat-o razna şi n-au mai putut fi controlaţi. Unii s-au organizat de-a binelea în secte (exemplu: facţiunea schismatică neoprotestantă de la Deva a "Oastei Domnului"). Neoprotestantismul a pătruns aşadar în Biserica Ortodoxă nu din exterior (căci acest lucru nu s-a dovedit a fi posibil!) ci din interior! Şi acum vin admiratorii lor şi zic: Întemeietorii de "Lucrări" şi de "Mişcări" şi de "Oşti" Ortodoxe n-au nici o vină! Vina aparţine exclusiv ucenicilor lor! Ei şi numai ei sunt vinovaţi de micile-marile abateri! Să nu-i mai denigrăm, deci, pe întemeietori, că nu ei au greşit; ci să ne concentrăm numai pe pericolele care vin din exterior!

Orice facţiune fundamentalistă pseudo-ortodoxă are în ea germenii mândriei şi ai schismei. Promotorii ei nu pot fi absolviţi de urmări, nici măcar după moartea lor. De aceea marii duhovnici şi teologii au fost mereu sceptici când au auzit de apariţia uneia sau alteia dintre mişcările puritane care vor să corecteze din temelii Ortodoxia, ajunsă (după părerea lor) la un impas intolerabil. De aceea, poziţiile intransigente ale părintelui Ilie Cleopa, a părintelui Arsenie Papacioc, a părintelui Sofian Boghiu, a părintelui Petre David şi a părintelui David Pestroiu faţă de cele mai mici "devieri" sau "abateri" ale acestor "mişcărişti în piei de miei" şi "lucrători pe la spate" sunt corecte şi binevenite. Ele sunt un semnal de alarmă pentru ce a fost şi pentru ce va urma în mod inevitabil în Biserică, dacă toleranţa este greşit înţeleasă de membrii ei.

Biserica a păstrat întotdeauna calea moderată de-a lungul veacurilor, ferindu-se de excese, al căror rezultat inevitabil este căderea în suficienţă şi în mândrie.

Atitudinea aparent tolerantă a unor ierarhi faţă de aceşti "mişcărişti" şi "lucrători" (pe la spate) este una înţeleaptă, dar nu trebuie înţeleasă greşit, ca fiind încurajatoare. Ea lasă o portiţă de întoarcere oilor celor rătăcite - doar atât! Faptul că episcopul X a binecuvântat cartea Y, arătând că este bună în conţinutul ei, este doar un gest de dreptate şi de bunăvoinţă, dar el nu trebuie speculat şi nu-l legitimează pe autorul cărţii în toate acţiunile şi luările lui de poziţie, ci numai în ceea ce a scris în cartea respectivă.


Sora Elena şi Visarioniştii (“Fiii Tăicuţului”) promovează şi în prezent “căsătoriile albe” şi nunta fără lăutari, obiceiuri care se regăseau aidoma şi la Pucioşi până a veni la cârma sectei lor Mihaela Tărcuţă , care a lansat noutatea excluderii totale a căsătoriilor din viaţa adepţilor ei, pe motiv că Taina Căsătoriei ar fi o formă de legiferare a desfrânării trupeşti în familie. Membrii ambelor secte se exteriorizează formal printr-o vestimentaţie specifică ( la visarionişti: haine negre, basmale albe sau albastre, excluderea podoabelor de orice fel; la pucioşi: haine de culoare albă sau neagră din fibre naturale, excluderea podoabelor şi a ceasurilor de mână, barbă şi părul lung la bărbaţi )

“Sora Nuţi” ( o femeie de peste 50 de ani, divorţată), încă de pe vremea când fusese aleasă “epitrop” şi “toiag” de către taica Visarion, reuşise să atragă în jurul ei mai mulţi tineri şi tinere cu care se întâlnea într-o casă particulară din Constanţa. Acolo sectanţii se rugau împreună şi cântau imnele sectei, sub severa coordonare a stăpânei lor. Nuţi le interzicea tinerilor să participe la distracţiile lumeşti, cum ar fi să asculte “muzica lumească” sau să se uite la televizor.