Citat:
În prealabil postat de Noesisaa
Dar si cand faci o operatie, chiar daca ce este rau este scos, si ce este bun reconstruit, tot ai nevoie de ceva ingrijiri dupa. Pentru a ajuta la vindecarea ranilor care au fost facute de boala.
|
Deosebirea este că o operație produce o vindecare în ordine naturală, pe când spovada produce o vindecare în ordine supranaturală. În timp ce vindecările naturale se desfășoară cu o anumită durată în timp, cele supranaturale sunt instantanee (acesta e un criteriu major când Biserica evaluează un presupus miracol de vindecare).
Pe urmă, să observăm CUM sunt canoanele: ori de câte ori e posibil, ele constau în repararea răului făcut. Pentru un furt, trebuie să îl despăgubești pe cel prejudiciat, sau pe un sărac dacă acela nu mai poate fi găsit. Pentru un avort, trebuie să îngrijești un copil orfan. Și așa mai departe. Deci, observ că asemenea canoane tind spre repararea dezordinii produse în lume prin acțiunea păcătoasă. Rana a rămas în lume, nu în mine, că eu sunt absolvit. Dar rămâne o datorie. Ei bine, acestei dezordini noi îi spunem "consecință temporală". Până la urmă, tot la purgatoriu și indulgențe ajungem.
Am vrut doar să arăt că învățătura este (sau ar trebui să fie) aceeași. Doar că e ceva mai explicit formulată în lumea catolică, după secole de efort scolastic. În loc de "rană" noi spunem "urmare temporală", în loc de "iad din care cineva iese prin rugăciuni și liturghii" noi spunem "purgatoriu" etc, atâta tot.