Am observat cat de "crestina si ortodoxa" esti. Citezi din Vechiul Testament.
Dai exemple extreme, poate esti intr-o asemenea situatie si mi-ar pare rau intr-adevar sa te stiu in suferinta. Dar hai sa analizam putin: Spui de barbat care vine beat acasa si care vrea sa se culce cu "sotia". Daca deja acesta e un obicei, atunci nu cred ca se poate vorbi de o familie crestina. Lasand deoparte ispitele care pot veni si in cele mai bune familii, eu m-as gandi imediat ca cele ce se intampla sunt urmarea unei vieti departe de calea crestina a celor doi soti. Daca nu se cauta cu toata inima o viata crestineasca, nu e de mirare ca se ajunge la astfel de "surprize" mai tarziu. Dar si greutatile sunt lasate tocmai pentru a-ti lamuri credinta, prin rugaciune fierbinte catre Hristos si Maica Domnului si rabdare ca sa iesi la limanul asteptat. "Mult poate rugaciunea dreptului" - deci daca nu ai credinta tare si cauti sa "scapi" prin solutii lumesti, adica alegi tu si nu-ti pui nadejdea in Domnul, atunci de buna seama ca se ajunge repede la divort.
Iei si cazul cand o femeie este violata. Crede-ma ca imi vine greu sa cred ca o crestina adevarata ar putea ajunge la asa batjocura. Nu exclud sa patimeasca si aceasta, din cine stie ce caderi ale vietii (pacate) dar in rest ... de ce crezi ca ne rugam si incercam sa urmam calea cea buna? Oare chiar sa nu existe si scapare din astfel de situatii? Eu cred ca fiecare are de povestit cum a simtit ajutorul in situatii grele, acele "minuni" care se intampla in viata fiecaruia. Nefericirile si accidentele sunt rodul vietii noastre lipsite de traire crestina, fara nepasare pentru sufletul nostru. La ce mai e Dumnezeu atunci, daca nu poate sa ne scape de la asa batjocura?
Daca vorbesti de "nenorocul" unei sarcini extra-uterine, eu sincer m-am lamurit! Inseamna ca in viata noastra "intamplarea" sau "norocul" joaca un rol important. Nici nu vreau sa explic aceasta ... subiect de meditatie pentru fiecare.
As mai adauga pentru cei care stau la indoiala, fara pretentia ca i-as putea schimba, dar ca un indemn la putina ratiune si spre o cautare sincera a lamuririi sufletesti: Biserica nu "obliga", si nici Dumnezeu nu face asta, serios ... mi se pare inutil dialogul daca venim aici doar ca sa ne indreptatim pe noi insine, adica sa ne cautam scuze pentru viata pe care o ducem si eventual sa dam vina pe Biserica si Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat acest dar, cel mai pretios, libertatea. Credinta este la opusul ideii de constrangere ...
Pot intelege neputinta ta dillema, pot intelege si suferinta si teama unui om departe de Dumnezeu. Si asa cum Dumnezeu nu pedepseste numaidecat pacatul, ci asteapta cu rabdare si dragoste sa ne luminam si apropiem de El, asa nici eu nu judec, mai ales ca ma stiu si eu vinovat.
Pacatul se iarta prin cainta, dar te rog mergi si la biserica si roaga-te sincer la Dumnezeu sa te ajute sa te apropii mai mult de El. Daca tot te bazezi pe Vechiul Testament, afla si cainta lui David, imparatul iudeilor si deschizand Psaltirea, vezi lacrimile si nadejdea lui.
Dumnezeu si Maica Domnului sa te ajute, sa-ti dea credinta si dorire fierbinte spre mantuire.
Liviu
|