Mi-e rusine sa o spun, dar din tot ce ati enumerat (mentionez ca niciodata nu am fost mai mult timp intr-o manastire, am stat cateva zile intr-un schit dar nu am facut ascultari, am participat la unele treburi la care m-am priceput, in zona bucatariei si trapezei) -- cea mai grea mi se pare lipsa cronica a somnului.
Se faceau slujbe si noaptea iar atunci cand as fi putut recupera, mi-era rusine sa dorm pentru ca altii pareau sa nu o faca. Nu am avut timp sa aflu dar cred ca dupa o vreme devine totul foarte obositor (psihic) din cauza asta.
O fi stanjenitor subiectul, mai ales venind din partea unei persoane care traieste-n puf, dar poate cineva sa imi spuna va rog, daca dupa o vreme se obisnuieste cu privegherile prelungite si cu somnul fragmentat si daca da, cate ore devin suficiente? (presupun ca mai putine decat cele 6-7 de care am eu nevoie) Nu suficiente ca sa se "desfete" cu somnul, ci ca sa fie functional dpdv fizic si psihic la treaba si sa nu atipeasca la slujbe.
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5)
|