[mariamargareta]

240. Marea Maestră Adela angelica, “marchiza îngerilor” (IV)

3. Mihaela Stan îl vede pe Francisc Maitreya ca pe “Mesia cel proorocit”, iar pe Adela ca pe “Mama lumii”:

“La timpul potrivit, am aflat despre prezenta Celui mai Mare Spirit intrupat in Romania, Avatarul Noii Ere, Mesia proorocit, IJ. Francisc Maitreya…. Si Dumnezeu mi-a ingaduit sa ajung la El. Iar El m-a primit cu cea mai mare Iubire, fara sa priveasca la pacatele mele, la murdaria mea, m-a curatat, m-a luminat, m-a coplesit cu Darul Cunoasterii. Ani de zile, am primit Binecuvantarea prezentei Sale, Cuvintelor Sale, Exemplului Sau – totul mai presus de orice inchipuire umana.
Am vazut ca El este Cel mult Asteptat, Mangaietorul si Judecatorul neamurilor, Marele Invatator, Marele Domn. Cel care a venit in aceasta lume, la rascruce de Ere si, prin Sacrificiul Sau a pus stavila raului, a vindecat, luminat si inaltat lumea, pe cea vazuta si nevazuta, a schimbat ce era vechi si degradat, innoind totul prin Focul si Iubirea ce nu au mai fost pe pamant. Si Jerfta Sa ramane in Cartea Vesniciei ca un Mare Exemplu de Iubire, Daruire si Respect pentru Tatal tuturor si pentru Adevar.
Vazandu-I Maretia, ma intrebam unde e rolul Mamei Lumii (a carei proorocire era legata de Numele Lui) si unde este Ea…
Ea, Marea Taina Divina, vazuta si nevazuta, cunoscuta si necunoscuta, a fost mereu cu noi, alaturi… Marea Taina care si-a dat unul cate unul valurile la o parte, sporind mai mult misterul Marii Imparatese, Mamei Divine, Femeii Sfinte – Minunea si Taina Lui Dumnezeu.
Ea a venit cu toata Frumusetea si Intelepciunea, cu toata Iubirea si Compasiunea – de acolo de Sus de tot – intr-un trup smerit, acceptand un destin uman, de multe ori mai dur si nedrept fata de unul obisnuit…
Am vazut-O chiar la prima intalnire cu Domnul Maitreya, deloc intamplator. Era cea mai smerita dintre oamenii de acolo si tacuta, intruchiparea intelepciunii. Si Domnul mi-a prezentat-O ca pe o eleva a Sa, avansata, care chiar atunci “lucra in Banca de Date”. Stiu ca m-a impresionat mult acea prezentare si am simtit un profund respect pentru Ea.
Am indragit-O chiar de la inceput, fara sa stiu prea multe, caci era asa cum trebuie sa fie un discipol: ascultator, disciplinat, smerit, dornic de cunoastere, staruitor, plin de iubire, generos … Multi ani Ea a fost pentru mine un exemplu, desi avea statut doar de eleva a Domnului Maitreya. (Notă: redescoperim atitudinea avută de Mihaela Tărcuţă în ultimul an de viaţă al Virginiei: acela de „elevă” şi „apropiată” a „şfintei Verginica”, gata mereu ca – la o adică – să-i ia locul de lider absolut al Pucioşilor)
Afland detalii despre existenta Ei, cum a fost ghidata de Sus, mereu, inca din frageda pruncie in trup, si toate lectiile si initierile in manastiri, cu mari duhovnici si, in paralel, cu Marii Domni, intuiam atunci ca este un Spirit Mare, cu o Misiune importanta pe pamant.
Ea era Cea care VEDEA cu adevarat, care prelua cel mai bine mesajele Celeste si mai ales de la Tatal, Ea canta cu ingerii; Invatatorul numai pe ea a dat-O exemplu ca fiind vrednica si pregatita de a duce Cuvantul Domnului in lume, Marea Invatatura.
Era intr-un dialog permanent cu Tatal si raspunsurile I se confirmau dupa zile de post si rugaciune neintrerupta. N-am mai vazut la nimeni atat de multa hotarare, determinare si iubire pentru Dumnezeu. Laitmotivul vorbelor Sale era “Iubirea pentru Dumnezeu Tatal”…
Cu toate ca era cea mai virtuoasa dintre discipoli, cu o tinuta spirituala nemaiintalnita, a fost calomniata si judecata pe nedrept, prigonita si multi au avut neiubire pentru Ea. (Notă: Redescoperim, trasă la indigo, povestea pe care Mihaela Tărcuţă o deapănă astăzi ucenicilor ei despre relele tratamente la care şi ea a fost supusă prin anii ‚90 – din invidie, desigur! – de către creştinii pucioşi aflaţi pe vremea aceea în anturajul apropiat al Virginiei – şi în primul rând, de către aşa-zişii „păstori”: nea’ Mişu şi nea’ Cristea) A suferit asa cum putini au suferit in aceasta lume, pentru ca alta este suferinta la un nivel elevat de Constiinta. Ea, insa a stiut sa treaca cu demnitate prin toate, si asta pentru ca avea Marea Iubire a Tatalui si Mare Iubire pentru El.
Este singura Eleva a Domnului Maitreya care a trecut prin toate canoanele si a suportat multe bice de Foc. Dar si Cea care a parcurs toata Invatatura Domnului, care a trecut prin cele mai mari Initieri, cu viteza uimitoare; Ea a studiat in Piramida Focului Cosmic, pana la Varful Ei.
Mereu asa am vazut-O: demna, smerita, iubitoare si inteleapta…(Notă: Redescoperim de asemenea, trase la indigo, însuşirile pe care le văd astăzi adepţii pucioşi ai Mihaelei la „stăpâna” lor, cea pe care ei o consideră „proorociţa apocaliptică a Domnului”)
Inainte de a pleca din trup, Domnul ne-a dezvaluit: “Ea este Mama voastra a tututor”… Iar unora, in taina, le-a marturisit mai mult din Adevarul despre Ea. ( Notă: Şi Virginia Tudorache-Stoica, înainte de a muri, a desemnat-o succesoare a ei pe Mihaela, cea care a îngrijit-o în ultimul ei an de viaţă cu devotament, dar şi cu interes. Opoziţia îndârjită a „păstorilor” a făcut însă ca Mihaela să mai aştepte zece ani de umilinţe, prigoană şi neiubire, timp în care păstorii au scos-o în faţă pe Maria, sora Virginiei, punând-o cu forţa în demnitatea de „proorociţă succesoare a Verginicăi”. Abia după zece ani, când păstorii erau slăbiţi şi turma lor „îndărătnică” era risipită, Mihaela a putut lua energic în mână frâiele căruţei, care rămăsese între timp fără roate...)
Multi s-au smintit, caci Cea ce fusese prigonita se dovedise a fi Fiinta cea mai draga…( Notă: Şi din „poporul cel vechi” al Virginiei, mulţi s-au smintit şi n-au vrut s-o mai urmeze pe Mihaela cea dragă Verginicăi. Ei nu înţelegeau ca, după ce au pierdut în chip neaşteptat o „mamă bună ca pâinea lui Dumnezeu”, blândă şi smerită, să fie conduşi de o fiinţă trufaşă, rece dar ţâfnoasă, imprevizibilă dar incongruentă, inflexibilă dar instabilă psihic şi, mai ales, mereu nemulţumită de orice şi de oricine) Caci toate cultele si miscarile spirituale, ce marturisesc Adevarul, au o mare apreciere si iubire penrtu Mama Divina, chiar daca I s-au dat diverse nume. MAMA e Cea care vine cu Iubirea, Compasiunea, ajutorul neconditionat, cu multa Caldura, Daruire, Iertare, Mangaiere…
Ea a fost Aleasa si lasata sa “pastoreasca turma”; Ea este Cea care continua Lucrarea Invatatorului si implineste Marea Misiune a Noului. Prin Faptele Sale scrie trei sferturi a Cartii Noului Pamant. ( Notă: Şi Pucioşii au acum pe lidera lor Mihaela, care scrie de zor, de 20 de ani încoace, mii de file la „Cartea Noului Ierusalim”, pe care a intitulat-o în chip abuziv „Cuvântul lui Dumnezeu”. Aceste „proorociţe” ale întunericului se erijează în „Fiice ale Luminii” şi vor să completeze forţat Biblia, pentru „a ferici norodul” cu panseurile lor patetice. Nemulţumirile lor patologice sunt de fapt refulări ale insucceselor vizibile – căci nimeni dintre oamenii normali la cap nu le bagă în seamă – dar ele le numesc „suferinţe” şi „jertfe de salvare a omenirii”, despre care pretind cu tupeu că rivalizează cu jertfa de pe cruce a Mântuitorului) Iar Marea Ei Jerfta O aduce intru salvarea omenirii si planetei de intuneric.
Eu am vazut prea putin si am inteles prea putine, caci Lucrarea Tatalui este in nevazut, este Taina. ( Notă: Şi Pucioşii excelează în ascunderea adevărurilor incomode sub cuvântul magic „taine”. Toate neîmplinirile lor, toate punctele nevralgice, toate proorociile mincinoase sunt explicate prin incapacitatea omului de rând de a penetra „tainele lui Dumnezeu”, în timp ce liderii pucioşi se prezintă pe sine ca singurii îndrituiţi să le înţeleagă şi să le despecetluiască) Dar si ce am putut cuprinde eu este mult prea Maret, este Dumnezeiesc. Evenimentele si initierile la care am avut onoarea sa particip, sunt mari daruri de la Tatal. Iar Semnele si Lucrarea ce o face Ea sunt de nedescris in cuvinte.

[...]