Citat:
În prealabil postat de Diana3
Bine v-am gasit, Costel ! :)
Sfintii au fost smeriti, sfintii au fost..SFINTI ! Dragostea lor pentru Dumnezeu a fost si este infinita... cautau sa aiba cat mai multe nevointe,orice suferinta apropiindu-i si mai mult de Dumnezeu (cred)
Insa...eu nu sunt sfanta! Si nici nu vreau sa fiu, in sensul ca niciodata nu cred ca-mi voi depasi conditia de pacatoasa... Sfintii se puteau hrani in pustiu cu miere si atat, mie imi vine sa plang de durere daca stau in picioare mai mult de 2 ore... e o foarte,foarte mare diferenta intre noi si EI... (sau cel putin intre mine si EI).
Oare pozitia corpului nostru in Biserica determina distanta fata de Imparatie sau directia gandurilor ? Poti sta in picioare si totusi gandul sa-ti zboare aiurea...
Intr-adevar,aratam respectul si supunerea noastra fata de Dumnezeu alegand sa stam in picioare pe parcursul desfasurarii Sfintei Liturghii,insa oare cat de mult s-ar supara Dumnezeu pe noi daca am alege sa-i aratam evlavia noastra... stand jos,dar avand gandurile Sus,la El ?
|
Sfanta Liturghie trebuie sa fie traita de noi, trebuie sa participam cu atentie; a sta in banci mi se pare spectacol, sincer!
Sfintii nu s-au nascut sfinti, au fost oameni obisnuiti care au avut acea "nebunie" pentru Hristosl la care suntem chemati si noi!