De suflet
Maiastra suferinta
O Tu, Maiastra suferinta,
Cu dor cuprinzi
Intreaga mea fiinta.
In ea aprinzi
Lumini de cunostinta,
Ma-nveti intreg
Adancul omenesc,
Mi-arati sublimul
Cel Dumnezeiesc,
Ma-nveti sa trag hotare firii
Si sa-nteleg intinderea iubirii.
Imi luminezi cu flacarile Tale
Nemarginirea Lumii siderale.
Ma duci adanc, tot mai adanc,
In jos,
Ma urci pe culmi de bine
Si frumos.
Ma duci in voia Ta sa ma strunesti
Sa ma inalti mereu si sa ma cresti
S-ajung pan’ la masuri Dumnezeiesti,
Sa-mi speli cu lacrimi ochii ne-ncetat
Ca vasul meu sa fie-n veci curat.
In talpi si-n maini sa-mi bati mereu piroane
Sa-mi rastignesti pornirile avane,
Cu biciul tau de joc sa ma lovesti
De tot ce-i lume sa ma curatesti.
Din harul Tau sa-mi dai, mereu
Sa-mi dai
Blandetea, mila, dragostea din rai,
Pe Crucea ta maiastra suferinta,
Sa-nalti la Cer saraca mea fiinta.
Zorica Latcu - Maica Teodosia Latcu
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|