[Mihnea Dragomir]

Isus ne invită la insistenţă şi "îndrăzneală" în rugăciune.
Ne amintim de episodul în care Abraham îl roagă pe Dumnezeu să scutească Sodoma şi Gomora. (Geneza, cap 18). Şi Abraham insistă şi îndrăzneşte uimitor de mult. Exact ca un negustor evreu care îşi lărgeşte spaţiul de negociere pe măsură ce partenerul cedeză, îl vedem pe Abraham împuţinând numărul drepţilor care ar fi necesari pentru ca Sodoma să fie ferită de mânia lui Dumnezeu. La fiecare frază, îmi spun: "Gata, acuma Dumnezeu chiar că se enervează de asemenea îndrăzneală". Dar nu se enervează niciodată. Pe Dumnezeu îl enervează păcatul, nu insistenţa în rugăciune.

Să citim Evanghelia lui Luca (şi anume începtulul cap al 11-lea) şi spusele Domnului: "cereţi, şi vi se va da !" Să înţelegem, prin urmare, că rugăciunea de cerere este îndeplinită întotdeauna de Domnul ? Nu. Ne lămureşte chiar El, două versete mai încolo. Flămândului care cere un peşte, Dumnezeu nu-i dă şarpe. Nici celui care Îi cere ou, nu-i dă scorpion. Or, atât şarpele, cât şi scorpionul sunt simboluri diabolice. Deci, rugăciunea nu este întotdeauna îndeplinită în sensul pe care îl dorim noi, deoarece suntem imperfecţi în a cunoaşte ce este bine pentru noi. Dar, ca răspuns la rugăciunea noastră, Dumnezeu nu ne dă niciodată răul. Nu ne dă nici şarpe, nici scorpion.

Lăudat fie Isus !