[mariamargareta]

Replici la panseurile lui Zorobabel (II):


Citat:
În prealabil postat de delia31
Cum ne putem uni cu Hristos daca nu implinim si cuvintele: ,, luati, mancati, acesta este Trupul Meu...?,,

Zorobabel:"sa faceti acestea spre pomenirea Mea" . Pune tot versetul nu doar jumatate. Cu Hristos te unesti prin credinta.
Replică: „Pe acestea să le faceţi, iar pe celelalte să nu le lăsaţi”. Dacă Delia lasă impresia că ia în seamă numai prima jumătate a versetului, apoi Zorro-Babel lasă impresia că ia în seamă numai a doua jumătate. Adică, nici nu-l mai interesează prima. Fiecare parte însă are însemnătatea ei, iar amândouă sunt un întreg. Aşadar, vom mânca şi vom bea Trupul şi Sângele Domnului, dar nu ca un act formal, încărcat de suficienţa reflecţiei „Făcutu-s-a!” şi lipsit de orice responsabilitate ulterioară. Ci, dimpotrivă, cu amintirea lui Hristos în cuget, „pomenirea” Lui care ne cheamă la responsabilitate maximă pentru toţi paşii care vor urma în viaţă.
Citat:
În prealabil postat de delia31
Asta intelegem noi prin mantuire, sa ajungem la scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu, adica sa fim una cu Hristos, sa intram in alcatuirea fiintei Lui, nu doar printr-un asentiment mintal, ci in integritatea fiintei (trup+suflet) ,,nu stiti oare ca voi sunteti madularele Trupului iar capul e Hristos?,,

Zorobabel: Deci dupa tine talharul de pe cruce nu a fost mantuit ca nu a apucat sa se impartaseasca? Din spusele tale el, care nu a apucat sa faca nimic din ce zici tu, nu a fost mantuit.
Scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu e sa fim asemenea chipului Fiului Sau. Mantuirea e primul pas, apoi urmeaza sfintirea. Un om care nu este iertat si care isi poarta pacatul nu are cum sa fie asemenea lui Hristos.

Replică: Exemplul este foarte bun, pentru că arată că mântuirea ţine şi de Dumnezeu, care o dă (în sensul că vrea să o dea), şi de om, care o primeşte (dacă vrea). De asemenea, confirmă ce s-a spus mai înainte: împărtăşania este o condiţie, dar nu singura. Tâlharul, chiar dacă ar fi vrut tot nu putea, în mod obiectiv, să se împărtăşască, fiind ţintuit pe cruce; pe de altă parte, la el nu ajunsese porunca: „aceasta să o faceţi...” Deci, nefiind poruncă peste el, nu este nici încălcare. Dar Dumnezeu îl mântuieşte şi pe acesta pentru pocăinţa lui, pentru mărturisirea lui şi pentru rugăciunea lui: "pomeneşte-mă, Doamne,...".
Dar dacă am atins deja mântuirea, ce nevoie mai avem de sfinţire? Ordinea ar trebui să fie inversă: mai întâi să ne străduim a ne sfinţi viaţa, pentru a putea primi la capătul ei ceea ce ne-a fost făgăduit din veac: mântuirea.
Citat:
În prealabil postat de delia31
Inca nu ne consideram mantuiti, deocamdata suntem madulare necuratite, nepregatite, nu putem intra in alcatuirea Trupului asa oricum.

Zorobabel: Si cand consideri ca o sa fii pregatita? Si o alta intrebare, daca Hristos a murit pentru tine, sangele Lui nu te-a curatit?
Daca tu te consideri necuratatita e normal ca nu poti afirma ca esti mantuita.

Uite ce le spune Domnul ucenicilor in Ioan 15:
"Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.
Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. "

Mediteaza la aceste versete.
Replică: „Sunteţi curaţi atâta timp cât păstraţi în voi Cuvântul pe care vi l-am spus”. E suficient să „consideri” că eşti pregătit? Sau „consideraţia” ta poate fi exagerată? Tu, cel care consideri că eşti curăţit şi mântuit, ai grijă însă ca să nu cazi. Iar dacă vei cădea cu genunchiul în noroi, ce se va alege de curăţenia şi de mântuirea ta?

Citat:
În prealabil postat de delia31

suntem doar porniti pe un drum pe care-l avem de parcurs.
ca sa nu mai zic ca oricat ne-am stradui, nu vom fi niciodata vrednici de El, dar nadajduim ca pe cele neputincioase ale noastre le va plini El.

Zorobabel: asta e marea voastra greseala, considerati ca propria stradanie va va face vrednici (sau aproape vrednici) ca sa intrati in imparatia lui Dumnezeu. Prin propriile puteri nimeni nu poate sa fie placut lui Dumnezeu, oricat ar incerca.

Replică: Iar greşeala lui ZorroBabel este că „nu trebuie să mai depui nici o strădanie, pentru că ai totul de-a gata, pus pe tavă”.

Citat:
În prealabil postat de delia31

Cum pot sa zic ca am ajuns la capatul drumului fara sa-l fi parcurs?

Zorobabel: Mantuirea nu e capatul drumului, omul e mantuit din momentul in care umbla cu Dumnezeu. Dar sfintirea inseamna un drum lung de parcurs, si e drept, unii ajung la un grad de sfintenie mai mare decat altii. Sfintirea e un proces care dureaza pana mori. Tu confunzi sfintirea cu mantuirea.
Replică: „Sfinţirea e un proces care durează până mori”; iar la capătul drumului te aşteaptă mântuirea. Dar dacă ai rătăcit drumul pe parcurs, nici mântuirea n-o mai găseşti.
E simplu: dacă un bun creştin, după 20 sau 30 sau 40 de ani de nevoinţe pe calea sfinţeniei, cade brusc în idolatrie, ce se va alege cu „mântuirea” lui, cu acel „bun câştigat” pe vremea când era ca nimeni altul de tare în „credinţă”?

Citat:
În prealabil postat de delia31
Daca tot stai pe un forum ortodox, poate te intereseaza sa afli invatatura ortodoxa ca macar sa stii despre ce e vorba inainte de a-ti permite sa faci tot felul de afirmatii.

incearca te rog sa citesti cate ceva despre ce se intelege prin rascumparare si realcatuire ontologica a umanului in ortodoxie. http://www.crestinortodox.ro/dogmati...nal-68949.html

Zorobabel: Lasa ca stiu despre ortodoxie, ca ti-am spus ca am fost ortodox, am crescut in fam ortodoxa ,am mers la biserica. Deci nu sunt pe langa subiect.

Replică: Zorro, suficienţa de sine te împiedică a spune "ştiu că nu ştiu nimic". De aceea eşti convins că pe toate le ştii, ca un om mare, deci ai motive să crezi că nu eşti lângă subiect, ci în vârful turnului Babel; dar pentru că eşti pe lângă Ortodoxie, iar Ortodoxia e subiectul acestui Forum, înseamnă că eşti şi pe lângă Subiect.